Colocviile Putnei – ediția aniversară „Putna 550”

În după-amiaza zilei de miercuri, 20 iulie, la Mănăstirea Putna a început ediția aniversară, „Putna 550”, a simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”. A fost a XVIII-a ediția a acestui simpozion, organizat de către Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna din anul 2005.

La ora 16.00, a avut loc slujba Te Deum-ului în biserica voievodală, iar apoi ședința de deschidere, în Sala Mare a Casei Domnești.

Starețul Mănăstirii Putna, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, a ținut să mulțumească tuturor participanților prezenți la această ediție istorică. Sfinția Sa a vorbit în continuare despre importanța acestui sfânt locaș în care, de 550 de ani, asemenea unui rug nestins, se înalță liturghiile și rugăciunile monahilor și credincioșilor, aplecându-se asupra ctitorilor și sfinților din trecutul mănăstirii:  „Cu recunoștință ne îndreptăm în această zi către toți acești ctitori, sfinți, călugări ai acestei mănăstiri, stareți, episcopi, toți născuți de o mamă duhovnicească ce se cheamă Putna.” Al doilea mare ctitor al mănăstirii, Mitropolitul Iacob Putneanul, a fost trecut în rândul sfinților de curând. Moaștele sale au fost deshumate, cu aprobarea Sfântului Sinod, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și s-au aflat „de culoarea pâinii coapte, culoarea sfințeniei și a desăvârșirii întru Dumnezeu”.

În continuare, a luat cuvântul Domnul Profesor Universitar Ștefan S. Gorovei, de la Facultatea de Istorie din Iași, care a prezentat ultimele numere, 1 și 2 pe anul 2015, ale revistei Analele Putnei, editată de Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”, precum și cartea „Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna”, volumul doi. Domnia Sa a prezentat și câteva cărți recent publicate de alți colaboratori ai Centrului „Ștefan cel Mare”.

Istoricul ieșean a vorbit despre Colocviile Putnei ca fiind nu doar prilejul întâlnirii între specialiști consacrați, ci și o adevărată școală de formare a tinerilor istorici. Mulți dintre colaboratorii actuali ai Centrului au participat la început la Colocviile Putnei ca studenți masteranzi sau doctoranzi, ajungând apoi să se înscrie cu comunicări la simpozion și să publice lucrările în Analele Putnei.

Profesorul Ștefan S. Gorovei a ținut să asigure gazdele Colocviilor Putnei că „toți cei care sunt aici de față și cei care sunt departe înțeleg foarte bine eforturile pe toate planurile pe care Mănăstirea Putna le face de fiecare dată pentru organizarea acestei reuniuni științifice de un nivel și de o calitate unice în România”. De asemenea, Domnia Sa a transmis și regretele unora dintre colaboratorii apropiați, care nu au putut participa la această ediție aniversară din motive obiective, dar care au transmis mesaje de solidaritate cu toți cei aflați la Putna în aceste zile.

Au urmat primele comunicări ale acestei ediții, care au aparținut domnilor Oliver Jens Schmitt de la Universitatea din Viena și Guillaume Saint-Guillan de la Universitatea din Amiens.

Protosinghelul Marcu Petcu, de la Mănăstirea Sucevița, a prezentat comunicarea Analize criminalistice asupra unui document de patrimoniu, trimisă prin corespondență de către Grigoraș Bețiu, Director adjunct al Institutului Național de Expertiză Criminalistică, Marilena Chivu, Constantin Mirea și Cristian Dumitrescu, experți în cadrul Institutului.  Aceștia au investigat cu ajutorul unui video-comparator spectral Pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița, păstrat în Manuscrisul slav 78, din colecția Bibliotecii Academiei Române. Folosind diferite tehnici, experții criminaliști au putut să scoată la iveală toate ștersăturile și intervențiile care au avut loc de-a lungul timpului asupra acestui Pomelnic. Astfel, se pune la dispoziția istoricilor, odată cu publicarea în revista Analele Putnei, un material neprețuit de investigație asupra trecutului Moldovei.

Prima sesiune de comunicări s-a încheiat cu comunicarea Profesorului Ștefan S. Gorovei, Spiritul Putnei în veacul al XVIII-lea. Zidiri în piatră și cuvinte. Pornind de la o afirmație pe care a auzit-o în anul 2002 – „La Putna se construiește de 500 de ani și încă mai este de lucru” –, când „am fost chemați să ajutăm la continuarea construcțiilor dintr-un alt plan, decât cel al zidăriilor, dar, năzuim, spre aceeași soliditate”, Domnia Sa a încercat să arate cum se exprimă spiritul Putnei în anumite momente din istoria ei. Familiaritatea cu obștea mănăstirii i-a înlesnit istoricului observația: „Nu o dată înțelegerea unor realități putnene din veacurile vechi ne-a fost înlesnită de ceea ce am văzut în jurul nostru. Și, deopotrivă, nu o dată ceea ce se petrecea sau se petrece sub ochii noștri a căpătat și capătă înțeles prin cunoașterea unor gesturi, opțiuni, atitudini și reacții ale putnenilor din vechime. Nu știm în ce măsură această legătură bi-univocă este trăită sau conștientizată de viețuitorii dinăuntru ai Mănăstirii Putna, dar pentru noi, ca membri ai obștii din afară, ea este evidentă.”

Comunicarea s-a concentrat pe două personalități, călugări cu metania în Mănăstirea Putna, unde au fost egumeni: Calistru, episcop de Rădăuți, și Atanasie, episcop de Roman. Primul, căruia i s-a recunoscut preocuparea foarte activă pentru aspectele gospodărești, s-a îngrijit de refacerea unor biserici ctitorite în timpul lui Ștefan cel Mare și care între timp ajunseseră în ruină: biserica Sf. Procopie din Bădeuți, în mai 1720, și biserica din Bălinești, în mai 1721. Al doilea, un cărturar, pasionat de cunoașterea istoriei, îndemnător la multiplicarea cronicilor, pentru o cât mai largă cunoaștere a trecutului. „Numitorul lor comun este apartenența la obștea putneană. Amândoi împreună ilustrează spiritul Putnei, așa cum l-a sădit creatorul ei: zidire în construcții și în cuvinte.”

Istoricul ieșan a mai spus că „în perechea Calistru-Atanasie putem vedea sămânța roditoare a activităților” care vor caracteriza Mănăstirea Putna în a doua parte a secolului al XVIII-lea, când Putna a fost rectitorită de Mitropolitul Iacob Putneanul, care a desfășurat „o strălucită activitate gospodărească și constructivă”, dar a fost și inițiatorul unei mari dezvoltări culturale.

Caracterizând poziția și statutul Mănăstirii Putna în perioada ei de înflorire din anii 1750–1760, ilustrată și într-un tablou de epocă, Profesorul Gorovei a spus: „Precum Maica Domnului protejează sub acoperământului ei pe cei drepți și buni, tot așa Putna își întindea autoritatea și puterea ei proteguitoare asupra schiturilor și sihăstriilor viețuitoare pe dealurile și în văile din jurul ei.”

Lucrările simpozionului au continuat în zilele de joi și vineri cu o serie de comunicări, dintre care menționăm pe următoarele.

Domnul Nagy Pienaru, cercetător la Institutul Nicolae Iorga din București, în comunicarea, Călătoria lui Ștefan cel Mare la Istanbul. Text și context, a vorbit despre o călătorie ipotetică a lui Ștefan cel Mare la Istanbul, și de înfățișarea sa înaintea sultanului împreună cu voievodul Țării Românești, Radu cel Mare, în aprilie 1498, relatată de o cronică turcească din anul 1503. Această informație nu este susținută de nicio altă cronică și, după spusele profesorului Ștefan S. Gorovei, este contrazisă de răspunsul lui Petru Rareș atunci când i s-a cerut să meargă la Istanbul să se închine sultanului: „Nimeni din neamul meu nu a făcut asta până acum.” De asemenea, se cunoaște că starea sănătății domnitorului Moldovei era precară, el participând la bătălia de la Codrii Cosminului dus fiind pe o targă.

Domnul Ștefan Andreescu, cercetător în cadrul aceluiași Institut, în comunicarea Uzun Hasan și Moldova. Noi observații, a vorbit despre o scrisoare pe care Uzun Hasan (1423–1478), marele adversar de la răsărit al Imperiului Otoman, a trimis-o lui Ștefan cel Mare. Aducând în discuție noi date, istoricul a afirmat că datarea scrisorii în anul 1472, iar nu în 1474, este cea corectă. Această scrisoare este importantă pentru înțelegerea pregătirii campaniei anti-otomane de către voievodul Moldovei cu mult înainte de luptele directe cu turcii.

Domnul Liviu Pilat, Conferențiar la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în comunicarea Ceremonialul închinării voievodului Moldovei la cronicarii maghiari și relațiile moldo-maghiare în vremea lui Ștefan cel Mare, a discutat modul în care cronicarii maghiari Bonfinius și Thuroczi descriu, în a doua parte a secolului al XV-lea, închinarea voievodului Ștefan I al Moldovei (1394–1399) în fața regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387–1437). Cei doi cronicari au falsificat istoria, fabricând un întreg ritual al închinării, care nu a avut loc niciodată, pentru a justifica pretențiile Ungariei de suzeranitate asupra Moldovei, într-un timp în care regii Ungariei și Poloniei își disputau suzeranitatea asupra Moldovei lui Ștefan cel Mare.

Domnul Liviu Cîmpeanu, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, în comunicarea Contribuții la istoria politicii externe a Moldovei între anii 1484 și 1504. Noi izvoare, noi interpretări, a studiat protocoalele Dietelor compuse din Stările Prusiei apusene, de sub autoritatea regelui Poloniei, pentru a afla mai multe informații despre legăturile politice și militare ale lui Ștefan cel Mare cu Polonia și Imperiul Otoman, în perioada 1484–1504. Foarte bine reflectate în aceste acte sunt informațiile despre campania sultanală împotrivă cetăților moldovenești Chilia și Cetatea Albă din anul 1484. În 12 martie 1485, reprezentantul regelui Poloniei informa Dieta că în timpul campaniei „voievodul s-a menținut în păduri, astfel că Turcul a cucerit două cetăți, una cu putere mare și cealaltă cu trădare…” În anul 1487 s-a organizat o Cruciadă, condusă de prințul Ioan Albert al Poloniei, al cărei scop era  recucerirea Chiliei și a Cetății Albe din mâinile turcilor. Cruciada a fost însă deturnată în interesul Poloniei și îndreptată împotriva tătarilor crâmleni. Această stare de fapt a dus la răcirea, încordarea și chiar ruperea relațiilor moldo-polone în anii următori. Pe lângă alte informații, aceste protocoale conțin date și despre situația politică din Moldova după moartea lui Ștefan cel Mare.

Domnul Lucian-Valeriu Lefter, de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Vaslui, a prezentat comunicarea După 20 de ani. Comemorarea luptei de la Vaslui. La 10 ianuarie 1495 se împlineau 20 de ani de la lupta de Vaslui. În aceeași zi, Ștefan cel Mare, care se va afla în curtea de la Vaslui până la 25 ianuarie, începe să emită 25 de urice pentru câteva zeci de sate și seliști, cele mai multe fiind din sudul Moldovei. Gestul este o răsplătire a familiilor celor care s-au sacrificat cu două decenii în urmă, în lupta de la Vaslui. Autorul a încercat să identifice beneficiarii uricelor și stăpânirile acestora.

Domnul Mihail Anatolii Ciobanu, doctorand în cadrul Facultății de Istorie din Iași, a prezentat comunicarea Mormântul marii cneaghine Elena – noi informații. Recent, la Moscova, a apărut un volum despre mormintele marilor cneaghine moscovite. Cneaghinele au fost îngropate în catedrala Voznesensk, din cadrul Kremlin-ului. În rândurile lor a fost îngropată și fiica lui Ștefan cel Mare, Elena, căsătorită în ianuarie 1483 cu Ivan Ivanovici (m. 1490), fiul și moștenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea, deși la moartea sa (18 ianuarie 1505) Elena era căzută în dizgrație. Catedrala Voznesensk a fost dărâmată de bolșevici în anul 1929, iar sarcofagele marilor cneaghine au fost transferate în subsolul catedralei Sfinților Arhangheli din Kremlin. Cercetări recente ale arheologului rus Tatiana Panova – o mai veche colaboratoare a Centrului „Ștefan cel Mare” – au dus la identificarea sarcofagului fiicei lui Ștefan cel Mare. Investigațiile antropologice au arătat că rămășițele pământești aparțineau unei femei de 40–45 de ani, cu înălțimea de aproximativ 154 de centimetri.

Domnul Iulian Ciubotaru a prezentat comunicarea „Dintru începutul ei au fost și este arhimandrie”. Observații privitoare la arhimandriții moldoveni (și putneni) din veacurile al XV-lea – al XVI-lea.

Domnul Adrian Andrei Rusu a prezentat comunicarea Fortificațiile Mănăstirii Putna. Reconsiderări. În urma inventarierii elementelor din Lapidariul Mănăstirii Putna, arheologul clujean a propus noi teorii referitoare la șanțul de apărare din jurul mănăstirii, fortificații, Turnul Tezaurului și Turnul de intrare, criticând felul cum a fost restaurată mănăstirea în secolul al XX-lea.

Monahul Timotei Tiron, în comunicarea O clădire din timpul mitropolitului Iacov Putneanul la Mănăstirea Putna, pornind de la mărturii documentare și de la un tablou de epocă, a propus o reconstituire a clădirii înălțate de Mitropolitul Iacob Putneanul pe latura de sud a incintei mănăstirii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Doamna Ligia-Maria Fodor, Lector în cadrul Facultății de Arhivistică a Academiei de Poliție din București, în comunicarea Informații documentare referitoare la construirea unei clopotnițe noi la Mănăstirea Putna în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a valorizat documente inedite existente în fondul „Guvernământul cezaro-crăiesc al Bucovinei. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii” pentru a elucida circumstanțele construirii noului turn al clopotniței Mănăstirii Putna. Astfel, demersul pentru construirea unei clopotnițe noi la Mănăstirea Putna a fost inițiat de către Consistoriul Greco-Oriental din Bucovina în anul 1862, din cauza stării de degradare avansată a celei existente la momentul respectiv. Lucrările au început abia în 1881 și au fost finalizate în 1885–1886.

Monahul Alexie Cojocaru a prezentat comunicarea Însemnări de pe tipărituri slave din biblioteca Mănăstirii Putna. Dintre multele însemnări aduse la lumină de această comunicare, menționăm și câteva de la Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul și una de suflet, din anul 1781, pe o Psaltire, în care Sfântul Stareț Nathanael de la Sihăstria Putnei scria că primise acea Psaltire de la Părintele său, Ieroschimonahul Sila.

Domnul Siviu Tabac a dat citire comunicării Colecția de acte din secolul al XVIII-lea ale Mănăstirii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Hotin a domnului Alexandru Pascal, de la Moscova. Comunicarea a fost consacrată descrierii colecției de acte din secolul al XVIII-lea ale Mănăstirii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Hotin, mănăstire care a fost închinată Mănăstirii Putna. Aceste documente se păstrează actualmente în Fondul nr. 1589, „Colecția de diplome moldovenești”, din Secția de Manuscrise a Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt Petersburg.

Doamna Olimpia Mitric, Profesor la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a prezentat comunicarea Din arhivele sucevene: un Gromovnic putnean analizat și comentat de Artemon Bortnic, rectorul Seminarului din Cernăuți (1838). În anul 1834, Ghenadie Platenchi, egumenul Mănăstirii Putna, într-o adresă către Consistoriu, atrage atenția asupra cărților împrumutate de răposatul episcop Isaia Baloșescu, între ele aflându-se și un Gromovnic. I se răspunde (în 1836) că pot fi preluate de mănăstire, cu excepția Gromovnicului. Într-un raport, de 5 file, din anul 1838, alcătuit „în baza înaltei porunci consistoriale”, Artemon Bortnic, rectorul Seminarului din Cernăuți, face analiza și comentariul critic al Gromovnicului, precum și a celorlalte texte din cuprinsul Miscelaneului.

Doamna Elena Firea a prezentat comunicarea Din nou despre paraclisul Sf. Ioan cel Nou de la Mănăstirea Bistrița. Comunicarea a readus în atenție paraclisul din turnul-clopotniță al Mănăstirii Bistrița. Deși modest în comparație cu ampla sa activitate ctitoricească, paraclisul fondat de Ștefan cel Mare la Bistrița era purtătorul unor semnificații dinastice speciale. Menționată doar în treacăt în istoriografie, însemnătatea paraclisului este totodată sporită de faptul că el era cel dintâi lăcaș de cult închinat mucenicului Ioan cel Nou în Moldova. Doamna Firea a analizat funcțiile ctitoriei ștefaniene de la Bistrița, emițând ipoteza că frescele sale interioare datează din timpul ctitorului.

Domnul Mihai Gicoveanu a prezentat comunicarea Călătoriile unui manuscris: Tetraevanghelul din 1502 al ieromonahului Spiridon de la Putna. La 23 aprilie 1502, ieromonahul Spiridon de la Mănăstirea Putna își definitiva una dintre lucrările  religioase pe care timpul le-a încadrat printre capodoperele artei manuscrise medievale. Dăruită de către comanditarul ei, Ștefan cel Mare, Bisericii Domnești din târgul Piatra, cartea a fost furată în 1615 de către polonezi și dusă în cetatea Camenița. Spre mijlocul veacului al XIX-lea s-a întors în țară, la Iași. După o scurtă ședere în București, a luat iar drumul străinătății, în contextul operațiunilor militare din timpul Primului Război Mondial. A revenit în România în 1956. Astăzi se păstrează la Muzeul Național din București.

Domnul Silviu Tabac a prezentat o a doua comunicare a domnului Alexandru Pascal, Două manuscrise necunoscute ale copistului Prohor pentru Mănăstirea Sucevița.

Profesorul Ștefan S. Gorovei, de la Facultatea de Istorie din Iași, în comunicarea Un manuscris rătăcit, o biserică dispărută și neamul lui Anastasie Crimca, coroborând mai multe date, inclusiv însemnarea dedicatorie de pe un Tetraevanghel din 1543 de la Mănăstirea Esfigmenu din Muntele Athos, a arătat că este foarte posibil ca Mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca (1608–1629) să se tragă dintr-o familie de negustori armeni refugiați în Galiția (și apoi în Moldova) după cucerirea Crimeii de către turci în a doua parte a secolului al XV-lea. Aceasta ar explica, în parte, prezența elementelor orientale din arhitectura și frescele Mănăstirii Dragomirna.

Monahul Iustin Taban, în comunicarea Episcopul Teofan cu piatra de mormânt la Putna (1670). Îndreptări biografice, a demonstrat, pe baza documentelor și a pomelnicelor vremii, că egumenul Putnei, Teofan, atestat în 1638 și 1642, episcopul Teofan de Rădăuți (1645–1651) și un alt episcop Teofan de Huși (1656–1658) și Rădăuți (1658–1666) sunt una și aceeași persoană, identică cu episcopul Teofan cu piatra de mormânt la Putna, în 1670. Nu se mai justifică, așadar, împărțirea tradițională pe care istoriografia de până acum a făcut-o între aceste personaje, ele reprezentând unul singur, cu aproape 17 ani de păstorire ca episcop și 10 ani ca egumen, după corectări aduse datelor cronologice.

Domnul Mihai-Bogdan Atanasiu, în comunicarea Un putnean din veacul al XVIII-lea – Ierothei, episcopul Hușilor, a arătat că episcopul provenea din familia de nobili ardeleni Borș, bunicul său fiind înnobilat printr-o diplomă a împăratului Rudolf al II-lea.

Domnul Andrei Nacu, doctorand în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a prezentat comunicarea Putna și Valea Superioară a Sucevei – câteva repere de geografie și demografie istorică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Comunicarea și-a propus să prezinte o serie de aspecte legate de componența etno-confesională, structura habitatului și activitățile economice principale din regiunea centrală a Bucovinei în perioada 1774–1848. Zona analizată cuprinde localitățile aflate în bazinul superior al râului Suceava, în amonte de Milișăuți și are o suprafață de cca. 1650 de km pătrați, reprezentând aproape 16% din teritoriul istoric al Bucovinei.

Domnul Ovidiu Cristea, Directorul Institutului Nicolae Iorga al Academiei Române, în comunicarea Victoria de la Vaslui și acțiunile diplomatice ale lui Ștefan cel Mare: câteva opinii, a comentat strategiile diplomatice ale lui Ștefan cel Mare, în particular folosirea de către acesta a emisarilor străini pe post de ambasadori ai săi, pentru a spori credibilitatea mesajului. Concluzia istoricului a fost că această strategie a fost una de succes, contribuind la stabilirea de legături trainice cu Veneția. Ca dovadă a fost prezentat un document inedit, o hotărâre a Senatului venețian din 1 august 1476 în care se acorda o importantă sumă de bani pentru familia și nobilii domnitorului Moldovei. Acest document poate însemna o asigurare din partea Republicii Sfântului Marcu pentru familia domnitorului Moldovei în cazul în care ar fi fost nevoiți, în urma războiului cu turcii, să părăsească Moldova.

Domnul Alexandru Pînzar a prezentat comunicarea Părinte și fiu. Despre „înrudiri metaforice” și de sânge între domni ai Moldovei și mari duci ai Lituaniei. Legăturile bilaterale în care părțile contractante își asumau voluntar rolurile simbolice de „tată” și „fiu” sunt întâlnite și în principatele românești extracarpatice, în veacul al XV-lea. În cazul Moldovei, sunt binecunoscute actele încheiate de domni de la Suceava cu puternicul guvernator și apoi căpitan general al Regatului Ungariei, Ioan Huniade, în care statutul politic al părților este exprimat în acest mod. Departe, însă, de a fi doar o convenție diplomatică, „înrudirea metaforică” îngloba într-o formulă simplă realități complexe și variate. Comunicarea a încercat să le identifice pe acelea care l-au determinat pe Ilie voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, să-l numească „părinte” pe marele duce Sigismund Kiejstutowicz al Lituaniei, în textul tratatului încheiat de cei doi în 1437.

Domnul Adam Kulhavý, de la Universitatea Carolină din Praga, a prezentat comunicarea Împărați sau domni? Urmașii lui Ștefan cel Mare și titlul lor de „țar” în cronica lui Macarie. Problema prezenței ideologiei imperiale bizantine în Moldova medievală a preocupat istoricii români multe decenii. Au fost analizate multe semne, expresii, ritualuri și simboluri ale ideologiei imperiale, care au găsit și reflecție în Moldova. Una dintre probleme nerezolvate este legătura titlului „țar” (împărat) cu voievozii români. Scopul acestei comunicări a fost să clarifice folosirea titlului „țar” în Cronica lui Macarie, în legătură cu urmașii lui Ștefan cel Mare.

Domnul Ioan-Augustin Guriță, Asistent la Facultatea de Istorie din Iași, a prezentat comunicarea  Despre Ștefan cel Mare și Moldova la sfârșitului secolului al XVII-lea. Note pe marginea unor fragmente de cronică târzie. În spațiul cultural rus apărea, în 1692, prima lucrare cu deschidere spre surse externe, într-o societate moscovită: „Istoria scitică” a lui Andrei Lîzlov. Influențat foarte mult de autorii poloni, cronicarul rus își scrie opera într-o perioadă în care imperiul căruia-i slujea se pregătea de lupta antiotomană. Este vorba de o lucrare polemică, destul de amplă, care a avut o circulație în manuscris, la început redusă exclusiv la nivelul elitei moscovite și care a avut drept scop tocmai îndemnarea membrilor acesteia la o campanie împotriva Hanatului Crimeii și Imperiului Otoman. El aducea, prin aceasta, argumentele necesare susținerii unei „cruciade” împotriva celor două entități deja pomenite. O parte importantă din cronică este dedicată istoriei Imperiului Otoman, de la origini și până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Între relatările privitoare la diferitele confruntări dintre principii creștini și armatele otomane se găsesc și câteva fragmente de istorie românească.

Domnul Ovidiu Cristea, în comunicarea Eroi, vorbe memorabile, cronicari. Pe marginea unei replici atribuite lui Ștefan cel Mare, a comentat o vorbă pe care Ștefan cel Mare a adresat-o solilor poloni: „Am aruncat un os între doi câini să se sfâșie cu dinții pentru el. Vreau să văd care câștigă, acela să fie stăpânul meu”, cu referire la regele Poloniei și sultanul otoman. Autorul consideră că această afirmație a aparținut cu adevărat lui Ștefan cel Mare, făcând parte din vocabularul lui diplomatic.

Doamna Maria Magdalena Székely, Profesor la Facultatea de Istorie din Iași, în comunicarea Practica și cultura scrisului în Moldova lui Ștefan cel Mare, a propus o clasificare a formelor de scriitură din timpul lui Ștefan cel Mare după finalitatea lor.

În încheierea lucrărilor, Corul Eustatie Protopsaltul al Mănăstirii Putna a interpretat în Sala Mare a Casei Domnești trei cântări dedicate Maicii Domnului și Mănăstirii Putna.

Gazda simpozionului, părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, a mulțumit tuturor participanților pentru strădania depusă în cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare și a trecutului Mănăstirii Putna. Starețul Mănăstirii Putna a prezentat înaintea participanților micuța cruce de lemn sculptat ferecată în argint cu care a fost îngropat Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul și a anunțat că proclamarea solemnă a canonizării sale va avea loc duminică, 25 septembrie, în prezența Preafericitului  Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și a Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Răsărit.

Sâmbătă, 23 iulie, alături de clerici de la mănăstire, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a slujit Parastasul de 40 de zile pentru o apropiată colaboratoare a Centrului „Ștefan cel Mare”, arheologul Victoria Paraschiva Batariuc. Cu acest prilej au fost pomeniți și alți istorici, arheologi și ostenitori la cercetarea trecutului istoric și la refacerea Mănăstirii Putna.

În cuvântul de la sfârșitul slujbei de pomenire, Înaltpreasfințitul Pimen a spus:

„Suntem datori să ne rugăm pentru cei trecuți la cele veșnice, pentru că este expresia dragostei firești dintre noi și, mai ales, este spre folosul nostru, amintindu-ne de faptele lor. Pentru că înaintașii noștri, majoritatea lor covârșitoare, au fost modele de viață, pe care noi trebuie să le urmăm… Mai ales astăzi, dumneavoastră, istoricii, în toate treptele de slujire, aveți misiunea de a lăsa în scris adevăruri nemuritoare, despre faptele poporului nostru, fapte care ne fac să ne mândrim, să ne bucurăm că suntem urmașii lor, care să fie puse în fața minții și a inimii tinerei generații de diferite persoane: dascăli din școli, ghizi din mănăstiri.

Un mare rol îl au cei care slujesc în sfintele mănăstiri și cei care ghidează grupurile de turiști. Aceștia, ca în perioada regimului comunist, sunt și trebuie să fie apostolii neamului nostru, ai culturii și ai credinței noastre, deopotrivă.

Rugăm pe bunul Dumnezeu ca cei pomeniți să fie păstrați în ceata sfinților lui Dumnezeu, întru bucuria veșnică. Amin. Dumnezeu să-i ierte!”

Simpozionul s-a încheiat cu o excursie de studii la Mănăstirea Coșula, ctitorită de marele vistiernic Mateiaș în anul 1535, și la Mănăstirea Popăuți, din Botoșani, ctitorită de Ștefan cel Mare în 1496, ale căror fresce deosebit de frumoase și valoroase au fost de curând restaurate.

Protos. Ieremia Berbec
Foto: monah Timotei Tiron

 

Acest articol a fost publicat în Știri. Salvează legătura permanentă.

Comentariile sunt închise.