Centrul de Cercetare și Documentare
Ștefan cel Mare
Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna a fost înființat la 2 ianuarie 2005, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
În cursul activităților științifice circumscrise anului comemorativ „Ștefan cel Mare și Sfânt 500” – 2004 s-a conturat nevoia existenței, la Mănăstirea Putna, a unei structuri care să trezească și să mențină interesul pentru cunoașterea trecutului nostru și care să impulsioneze cercetarea lui.
EXTRASE
din volumele publicate
Exceptând manuscrisele de la Sucevița, odată cu începutul secolului al XVII-lea, ia naștere și se cultivă la Dragomirna, sub ocrotirea și directivele mitropolitului Anastasie Crimca, meșteșugul copierii și împodobirii manuscriselor cu ornamente și miniaturi.
În nici un loc de pe pământul românesc – în Muntenia sau în Moldova – nu s-au copiat și împodobit atâtea manuscrise ca la Dragomirna, după un plan de muncă bine stabilit, în care, fără îndoială, era prevăzută copierea principalelor cărți necesare cultului.
G. Popescu-Vîlcea
Cununia s-a săvârșit la 14 septembrie 1472, dată care spune suficient despre însemnătatea atribuită de Ștefan cel Mare însoțirii sale cu Maria Asanina Paleologhina: în acea zi, toată Creștinătatea prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. Pusă sub ocrotirea supremului simbol al creștinismului, încheierea căsătoriei în ziua Înălțării Sfintei Cruci era, fără nici o îndoială, un subtil, dar elocvent mesaj politic. Pentru ca nunta domnească să poată avea loc într-o zi de post, cum este aceea a marii sărbători de la 14 septembrie, a fost necesară, desigur, o înaltă binecuvântare.
Maria Asanina Paleologhina. O prințesă bizantină pe tronul Moldovei
„Neoctitori” ai unor mănăstiri aghiorite împărătești, domnii români deveneau așadar și ei urmași și continuatori ai întemeietorilor și susținătorilor din vechime, în primul rând împărați, ai acestor noi ctitorii ale lor. Astfel, iar eventual ca ocrotitori ai mai multora din principalele sale așezări monastice împărătești și cu atât mai vârtos ai Sfântului Munte în întregime, ei își însușeau, prin „rugăciunile și binecuvântarea” sa, un însemnat atribut al suveranității imperiale și își făceau recunoscută calitatea de succesori ai „preaortodocșilor și sfinților împărați” ai Răsăritului de către popoarele ortodoxe și Biserica lor de pe întinsul stăpânirii otomane.
Prinosul românesc adus Sfântului Munte și valoarea lui simbolică
Semnificația datelor alese pentru aceste trei ceremonii – sfințirea Mănăstirii Tazlău (în ziua Arhanghelilor Mihail și Gavril, „voievozii” oștilor cerești), a Mănăstirii Neamț (în ziua Lăsatului secului pentru Postul Crăciunului) și ospățul (în ziua Sfântului Nicolae) – nu mai lasă nici o îndoială asupra chipului în care Ștefan „citea” calendarul evenimentelor propriei sale vieți. În ceea ce privește ospățul, pe lângă însemnătatea specială a Sfântului Nicolae, atrage atenția faptul că ziua de 6 decembrie era în apropierea împlinirii a 40 de zile de la luptele din 26 și 29 octombrie. Este evident că fixarea ceremoniei s-a legat anume de pomenirea celor căzuți în respectivele lupte.
Editura Mitropolit Iacov Putneanul
PUBLICAȚII
ANALELE PUTNEI
revista
Revista Analele Putnei este singura publicație științifică având ca subiect cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare și a istoriei Mănăstirii Putna.
Ea a apărut din necesitatea de a stimula și de a coagula demersurile istoricilor în vederea aprofundării studiilor ștefaniene și a istoriei Putnei. Ulterior, obiectivele științifice s-au lărgit pentru a include și istoria mănăstirilor din Bucovina.
Începând cu anul 2004 – anul comemorativ „Ștefan 500” – Mănăstirea Putna a fost implicată în organizarea unor reuniuni științifice internaționale care au tratat subiecte legate de sfântul strămoș, de epoca și de moștenirea sa, ori de istoria primei sale ctitorii.