Centrul de Cercetare și Documentare
Ștefan cel Mare
Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna a fost înființat la 2 ianuarie 2005, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
În cursul activităților științifice circumscrise anului comemorativ „Ștefan cel Mare și Sfânt 500” – 2004 s-a conturat nevoia existenței, la Mănăstirea Putna, a unei structuri care să trezească și să mențină interesul pentru cunoașterea trecutului nostru și care să impulsioneze cercetarea lui.
EXTRASE
din volumele publicate
Cununia s-a săvârșit la 14 septembrie 1472, dată care spune suficient despre însemnătatea atribuită de Ștefan cel Mare însoțirii sale cu Maria Asanina Paleologhina: în acea zi, toată Creștinătatea prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. Pusă sub ocrotirea supremului simbol al creștinismului, încheierea căsătoriei în ziua Înălțării Sfintei Cruci era, fără nici o îndoială, un subtil, dar elocvent mesaj politic. Pentru ca nunta domnească să poată avea loc într-o zi de post, cum este aceea a marii sărbători de la 14 septembrie, a fost necesară, desigur, o înaltă binecuvântare.
Maria Asanina Paleologhina. O prințesă bizantină pe tronul Moldovei
„Neoctitori” ai unor mănăstiri aghiorite împărătești, domnii români deveneau așadar și ei urmași și continuatori ai întemeietorilor și susținătorilor din vechime, în primul rând împărați, ai acestor noi ctitorii ale lor. Astfel, iar eventual ca ocrotitori ai mai multora din principalele sale așezări monastice împărătești și cu atât mai vârtos ai Sfântului Munte în întregime, ei își însușeau, prin „rugăciunile și binecuvântarea” sa, un însemnat atribut al suveranității imperiale și își făceau recunoscută calitatea de succesori ai „preaortodocșilor și sfinților împărați” ai Răsăritului de către popoarele ortodoxe și Biserica lor de pe întinsul stăpânirii otomane.
Prinosul românesc adus Sfântului Munte și valoarea lui simbolică
Din cercetările muzicologilor George Breazul și Gheorghe Ciobanul rezultă că arta interpretativă a cunoscut o înflorire la noi în secolul al XVI-lea, școala de la Mănăstirea Putna bucurându-se de un prestigiu unanim în Europa răsăriteană. Domnitorii Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu sau Petru Șchiopul au sprijinit cântarea bizantină, care a strălucit la Putna, Dragomirna, Neamț și Iași, stârnind admirația străinilor.
Un ofițer român din Basarabia, care, în lupta de la Boian, s-a bătut cu soldații români din Bucovina, ucizând și rănind mulți dintr-înșii, venind cu trupele rusești la Cernăuți, a colindat toate spitalele de răniți, oprindu-se la patul fiecărui rănit român din Bucovina și, cuprinzându-i capul în palme, îl săruta pe fruntea fierbinte de friguri, zicând: „Ne-am bătut pe câmpul de bătaie ca niște dușmani, așa am avut poruncă; acu însă suntem frați, ne-a înfrățit durerea”. Iar ochii lui înlăcrimați parcă cereau iertare.
Dr. Ion Grămadă
Editura Mitropolit Iacov Putneanul
PUBLICAȚII
ANALELE PUTNEI
revista
Revista Analele Putnei este singura publicație științifică având ca subiect cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare și a istoriei Mănăstirii Putna.
Ea a apărut din necesitatea de a stimula și de a coagula demersurile istoricilor în vederea aprofundării studiilor ștefaniene și a istoriei Putnei. Ulterior, obiectivele științifice s-au lărgit pentru a include și istoria mănăstirilor din Bucovina.
Începând cu anul 2004 – anul comemorativ „Ștefan 500” – Mănăstirea Putna a fost implicată în organizarea unor reuniuni științifice internaționale care au tratat subiecte legate de sfântul strămoș, de epoca și de moștenirea sa, ori de istoria primei sale ctitorii.