Colocviile Putnei, ediţia a XI-a

Miercuri 31 august, la ora 16:00, la Sfânta Mănăstire Putna a început cea de-a XI-a ediţie a simpozionului de istorie Colocviile Putnei cu slujba Te Deum săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. După rugăciunea de binecuvântare, corul mănăstirii, „Eustaţie Protopsaltul”, a interpretat un Chinonic – „Aliluia”, glasul 1 – din Antologhionul lui Eustaţie scris acum 500 de ani în mănăstire, transpus în notaţie psaltică actuală de Profesorul Nicolae Gheorghiţă de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Ediţia din acest an a Colocviilor a beneficiat de prezenţa unor oaspeţi de seamă, istorici şi muzicologi, din ţară şi străinătate.

În cadrul festivităţii de deschidere din Sala Mare a Casei Domneşti s-au rostit scurte alocuţiuni. IPS Pimen a luat cuvântul în deschiderea festivităţilor salutând şi binecuvântând demersul cultural atât al Mănăstirii Putna cât şi al obştii istoricilor. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit apoi despre importanţa muzicii psaltice româneşti şi a Şcolii Muzicale de la Mănăstirea Putna.

În continuare, stareţul mănăstirii, părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, a mulţumit tuturor participanţilor la Colocviile Putnei, de la prima ediţie din 2005 şi până în prezent, pentru strădaniile depuse în scuturarea colbului de pe cronici şi îmbogăţirea cunoaşterii istoriei mănăstirii şi a Sfântului ei ctitor. Sfinţia Sa a mărturisit că, dimpreună cu întreaga obşte, a simţit ca o datorie sprijinirea unor asemenea demersuri, datorie faţă de acest loc sfânt în care se îngemănează credinţa, cultura şi istoria.

Domnul Ştefan S. Gorovei, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, a prezentat ultimele două numere ale revistei Analele Putnei, evidenţiind două contribuţii deosebite. Prima este a doamnei Engelina Smirnova, de la Universitatea Lomonosov din Moscova, şi constă în stabilirea paternităţii unor icoane din secolul al XV-lea din patrimoniul Mănăstirii Putna. A doua este a monahului Alexie Cojocaru, care a regăsit şi prezentat singurul exemplar păstrat al celui mai vechi Octoih românesc, tradus de Mitropolitul Dosoftei şi tipărit între anii 1683–1686. Domnul Ştefan Andreescu, de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti, a prezentat albumul Sfânta Mănăstire Putna, publicat de Centrul de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare” al Mănăstirii Putna. Alături de partea dedicată tezaurului mănăstirii, Domnia Sa a fost impresionat de expresivul capitol Viaţa monahală, care a surprins complexitatea şi frumuseţea unei obşti monahale.

Domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului „N. Iorga” a luat cuvântul pentru a prezenta o surpriză a „obştii istoricilor” care, împreună cu mănăstirea, a fondat seria Colocviilor Putnei. Surpriza a fost un volum omagial de studii istorice, Putna, ctitorii ei şi lumea lor, prilejuit de organizarea, deja, a zece ediţii ale Colocviilor.

În continuare, a fost rândul invitaţilor străini să ia cuvântul. Domnul Ivan Biliarsky, de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Bulgariei, a precizat că este la a treia participare la Colocviile Putnei, considerându-se un „frate român care vorbeşte altă limbă”. Doamna Elka Bakalova, reputat istoric al artei şi membru al Academiei de Ştiinţe a Bulgariei, şi-a exprimat bucuria de a fi prezentă la Putna şi a felicitat mănăstirea pentru organizarea unei asemenea reuniuni ştiinţifice, subliniind faptul că acest demers este unic în întreg spaţiul răsăritean de spiritualitate ortodoxă. Specialist în pictura bisericilor din Bucovina, Domnia Sa a fost inspectorul UNESCO în dosarul de includere a Mănăstirii Suceviţa în Patrimoniul UNESCO.

 

În cadrul acestui Simpozion s-au susţinut nu mai puţin de 32 de comunicări ştiinţifice. Menţionăm doar câteva dintre ele.

Domnul Ştefan Andreescu a prezentat o sursă europeană care documentează încercarea grabnică a domnitorului moldovean de recuperare a Cetăţii Albe, după ce aceasta fusese cucerită de turci în 1484, eveniment care până acum era cunoscut numai prin intermediul izvoarelor orientale, nu totdeauna precise sau obiective.

Domnul Liviu Pilat a evidenţiat rolul diplomatic jucat de Ştefan cel Mare în pregătirea cruciadei împotriva turcilor între anii 1499 şi 1501, prin aplanarea conflictul ruso-lituanian, dând dovadă de un extraordinar discernământ şi simţ diplomatic, pe de o parte mustrând pe marele duce lituanian pentru încercările de convertire la catolicism a soţiei sale, fiica marelui cneaz al Moscovei, iar pe de alta sfătuind pe marele cneaz: „bine ar fi ca şi tu să fii în pace cu creştinii”, care tocmai atunci se pregăteau de o ofensivă împotriva păgânilor.

Domnul Benoît Joudiou, de la Universitatea din Toulouse – Le Mirail, a discutat despre responsabilitatea asumată de Ştefan cel Mare în lupta antiotomană, atât faţă de regatele catolice – Moldova era considerată „poartă a creştinătăţii” în bula papală Redemptor noster din 1477 –, cât mai ales faţă de toţi „pravoslavnicii”. Domnia Sa a încheiat cu interpretarea Cavalcadei de la Pătrăuţi: „Moldova, rănită de lipsa de solidaritate din partea puterilor creştine, ajungea la aceeaşi concluzie ca Biserica bizantină: păstrarea duhului e mai importantă ca dominaţia, temporară, a păgânilor.”

Domnul Ştefan Gorovei a adus contribuţii importante în ceea ce priveşte lista egumenilor Mănăstirii Putna.

Înregistrăm şi foarte interesanta comunicare a domnului Sergiu Iosipescu, cercetător la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bucureşti, în legătură cu demitizarea istoriei militare a Moldovei sub Ştefan cel Mare. Comentând asupra unei concluzii a reprezentanţilor „noii şcoli” de istoriografie românească: „impactul domniei lui Ştefan asupra vieţii cotidiene a majorităţii populaţiei a fost limitat”, domnia sa şi-a permis o mărturie personală: „Bunicul meu Gheorghe Cărare de la Tanacul vasluian îmi vorbea cu adâncă simţire de uricul lui Ştefan vodă cel Bun, de la 1502, pentru pământurile date Cărăreştilor, păstrat cu sfinţenie de urmaşii celor patru bătrâni întemeietori. Si câte astfel de dovezi ale prezenţei vii a domnului se mai aflau până mai ieri în Moldova! «Şcoala nouă» nu le ştie şi nici nu vrea să le cunoască.” Concluzionând, Domnia Sa a spus: „Minimalizând istoria militară a Moldovei sub Ştefan cel Mare, printr-o necunoaştere a izvoarelor, lipsa conexiunilor şi a încadrării lor în istoria generală, răspândind o viziune voit unilaterală, ulcerată, prin reviste de largă circulaţie, adepţii «noii şcoli» îşi fac, cum ar spune Maiorescu, «partid din nenorocirile ţării». Am socotit că aici, la Putna lui Ştefan cel Mare, a venit momentul de a da un prim răspuns acestei agresiuni.”

După trei zile de comunicări la Mănăstirea Putna, participanţii s-au deplasat, sâmbătă 3 septembrie, pentru ultima şedinţă științifică la Sfânta Mănăstire Suceviţa.

În cadrul acestei şedinţe, doamna Elka Bakalova a prezentat modelele – un Tetraevangheliar de secol XI de la Mănăstirea Studion din Constantinopol şi unul de secol XIV al ţarului bulgar Ivan Alexandru – după care au fost făcute două Evangheliare din patrimoniul Mănăstirii Suceviţa, şi a făcut o pertinentă analiză a gesturilor simbolice din miniaturile manuscriselor, gesturi prin care domnitorii români erau investiţi cu puterea politică direct de Mântuitorul Hristos.

În continuare, domnul Profesor Nicolae Gheorghiţă şi domnul Constantin Secară, cercetător în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, au discutat despre procedeul de „traducere” a vechilor cântări ale lui Eustaţie Protopsaltul, din notaţia veche, foarte concisă, stenografică, în notaţia psaltică actuală şi au evidenţiat necesitatea unui efort de redescoperire şi interpretare a acestor cântări.

La festivitatea de închidere a Colocviilor a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Pimen, care adresându-se participanţilor, a spus: „Vă mulţumim pentru osteneala dumneavoastră şi rog pe Bunul Dumnezeu să vă întărească şi să vă dăruiască putere şi răbdare în munca pe care o depuneţi.”

În cadrul festivităţii a luat cuvântul şi Doamna Elka Bakalova: „Aş vrea să spun că în afară de faptul că nivelul comunicărilor a fost foarte ridicat şi foarte diversificat, ceea ce înseamnă un efort mare de organizare, şi ştiu asta din experienţa mea multianuală, cel mai important specific aici îl consider o simbioză nemaipomenită şi cu valoare de unicat între două instituţii, mănăstirea şi universitatea, şi această simbioză dă un rezultat excepţional. Prezenţa Înaltpreasfinţiei Sale ne obligă pe noi participanţii, pe de o parte, să ne simţim mai responsabili, iar pe de altă parte să beneficiem mai mult de binecuvântarea lui Dumnezeu deasupra noastră. Sunt foarte fericită şi recunoscătoare pentru toate câte s-au întâmplat aici. Doresc succes acestei iniţiative şi pe viitor.”

În încheiere, stareţul Mănăstirii Putna, Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic a evidenţiat faptul că duhul Măriei Sale Ştefan a fost mereu prezent în decursul acestor Colocvii şi că de la un an la altul se dovedeşte că este într-adevăr Mare şi Sfânt până în sfârşit. „Noi românii i-am spus pentru prima oară Sfânt, străinii i-au spus Mare, şi cu adevărat versurile lui Ioan Alexandru din Testamentul lui Ştefan cel Mare i se potrivesc:

«Să intri-n inima unui popor
Cea mai strâmtă poartă dintre toate
De nu eşti jertfă-n lacrimile lor
Nu-i cum pătrunde în eternitate.»

 

Ei bine, Ştefan a înţeles bine să fie jertfă în necazurile şi bucuriile acestui popor şi aşa a pătruns în eternitate, şi iată-l acum Mare şi Sfânt, şi pe drept în 2006 românii l-au votat ca fiind Cel mai mare român.

Precum bobul de grâu încolţeşte şi rodeşte, aşa şi Colocvii Putnei şi obştea cea mare a Putnei să rodească şi să înflorească pe mai departe,” a urat Sfinţia Sa participanţilor la acest Simpozion.

Sus

Acest articol a fost publicat în Știri. Salvează legătura permanentă.

Comentariile sunt închise.