Colocviile Putnei, ediţia a XII-a, la final

În perioada 11–14 iulie, sub egida Centrului de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna, s-a desfăşurat la Mănăstirea Putna ediţia a XII-a a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei.

Simpozionul de anul acesta a stat sub semnul aniversării a 20 de ani de la canonizarea Slăvitului Voievod Ştefan cel Mare. S-au prezentat 32 de comunicări ale unor cercetători din Anglia, Franţa, Polonia, Bulgaria, Republica Moldova şi România.

Deschiderea simpozionului a avut loc miercuri, 11 iulie, la ora 1700 în prezenţa IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Înaltpreasfinţia Sa şi-a exprimat respectul şi consideraţia faţă de istoricii prezenţi la acest Colocviu, bucurându-se de prezenţa multor cercetători tineri, semn că această lucrare nobilă va continua. Apoi IPS Pimen le-a mulţumit celor prezenţi pentru râvna şi osteneala depusă pentru „neamul nostru românesc şi creştinesc, ortodox, mai ales în aceste vremuri tulburi, cu oameni fără de Dumnezeu, cu oameni care se cred nemuritori pe pământ; prin cultură şi credinţă în Dumnezeu, omul dobândeşte nemurirea atât pe pământ, dar mai ales în cer.”

Domnul Ştefan S. Gorovei, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, i-a evocat pe profesorii Emil Turdeanu, Nicoară Beldiceanu şi Petre Ş. Năsturel ca cercetători ai istoriei Sfântului Ştefan cel Mare. „Ei au format un strălucitor buchet, unic în felul lui, care a reprezentat pe pământul Franţei elita ştiinţifică a românimii întregi. Unul era ardelean, altul moldovean, iar al treilea muntean, cu mamă franceză.” Reliefând căldura şi respectul cu care aceşti trei mari cercetători s-au aplecat asupra personalităţii şi epocii lui Ştefan cel Mare, domnul Gorovei a reprodus câteva cuvinte demne de ţinut minte ale lui Emil Turdeanu: „Opera lui Ştefan cel Mare a crescut printr-un efort tenace şi de lungă durată. Ea ne apare astăzi cu atât mai mare cu cât greutăţile din care ea s-a rupt au fost mai aspre şi cu cât ea răsfrânge mai limpede până în cele mai risipite amănunte voinţa de creaţie a unui om de geniu.” După această evocare, invitaţii au participat la slujba parastasului pentru aceşti trei istorici.

Una din serile colocviului a fost dedicată omagierii profesorului Ştefan Andreescu de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti la împlinirea frumoasei vârste de 65 de ani. A fost prezentat în premieră volumul omagial „Aut viam inveniam aut faciam”, dedicat profesorului Andreescu. O parte dintre autorii studiilor din volum au fost prezenţi în sală, numărându-se între participanţii obişnuiţi la Colocviile Putnei. Domnul Andreescu a mărturisit că se împlinesc 50 de ani de când a venit prima oară la Putna, ca elev de 15 ani, în timpul stăreţiei vrednicului de pomenire PS Gherasim Putneanul. Părinţii mănăstirii i-au dăruit o icoană a Sfântului Ştefan cel Mare, cu urarea de a sluji cât mai mulţi ani în domeniul istoriei românilor.

Iată câteva dintre cele mai importante rezultate introduse în circuitul ştiinţific la această ediţie. Domnul Radu Păun, cercetător la Centre d’Etude des Mondes Russe, Caucasien et Centre-Européen din Paris, a demonstrat că şi boierii moldoveni au făcut danii mănăstirilor din Muntele Athos, nu numai domnii ţării. Domnul Marius Diaconescu, lector la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, a demonstrat că Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, s-a căsătorit cu fiica lui Bartolomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei, eveniment discutat de decenii în istoriografia românească fără a se putea stabili ceva cert. Domnul Nagy Pienaru, cercetător la Institutul „N. Iorga”, a prezentat o cronică otomană din secolul XVI în care apar imaginile cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă în 1484. Doamna Margarita Kuiumdjieva, de la Institutul de Artă al Academiei Bulgare de Ştiinţă, a interpretat ciclul lui Moise din fresca Mănăstirii Suceviţa în contextul altor astfel de cicluri din iconografia bulgară şi rusească.

Colocviul de anul acesta a cuprins şi o consistentă secţiune dedicată istoriei Mănăstirii Putna. Domnul Liviu Papuc de la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi a făcut un portret al Arhimandritului Teofil Patraş, egumen al Mănăstirii Putna între anii 1901-1917, pe baza mărturiilor contemporanilor săi. Astfel, în mai 1904, Şt. O. Iosif scria: „E un preot cult, cu însuşiri frumoase şi, mai presus de toate, un bun român.” Consemnăm şi descoperirea în cimitirul satului Putna de către părintele Timotei Tiron a mormântului şi a crucii Arhimandritului Ghenadie Platenchi, egumen al Mănăstirii Putna între anii 1826-1837, considerate distruse.

Miercuri, 11 iulie, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea IPS Victorin Ursache, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, înmormântat la 22 iulie 2001 în cimitirul Mănăstirii Putna. Această remarcabilă personalitate a diasporei şi ortodoxiei româneşti din secolul XX a fost evocată de către monahul Ieremia Berbec. Contextul prezentării sale a cuprins referinţe la Sfântul Ioan Iacob, Visarion Puiu, fost Mitropolit al Bucovinei, şi Sfântul Ioan Maximovici.

Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a descris în culori vii drama monahismului moldovenesc după aplicarea decretului 410 din 1959, prin care au fost daţi afară din mănăstiri în jur de trei sferturi dintre călugări şi au fost închise foarte multe mănăstiri şi majoritatea schiturilor existente atunci. Unul dintre cazurile prezentate a fost cel al Mănăstirii Suceviţa şi al stareţei Alexandrina Colibaba. Această mănăstire număra 103 maici în anul 1958, iar în 1961 obştea era de numai 28 de maici, bătrâne şi bolnave, inclusiv maica stareţă fiind alungată din mănăstire. Îi va fi permisă întoarcerea doar în august 1981. Ajunsă la mănăstire, a sărutat pământul şi a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns în grădina Maicii Domnului. Maicilor, răbdaţi toate în mănăstire, căci nu ştiţi ce ispite sunt în lume şi ce greutăţi am avut eu”. Ea a trecut la Domnul pe 14 septembrie 1981, ziua Înălţării Sfintei Cruci.

După ultima sesiune de comunicări, sâmbătă după-amiaza participanţii au vizitat biserica Sfânta Treime din Siret, biserica Sfântul Nicolae din Bălineşti, ctitorită de logofătul Ioan Tăutul cu sprijinul Sfântului Ştefan cel Mare, şi mănăstirea Bogdana, unde voievodul a pus pietre de mormânt la şapte dintre strămoşii săi.

Nivelul ştiinţific, rezultatele comunicărilor şi căldura umană a colocviului au fost mărturisite de toţi participanţii, fiecare plecând cu gândul, pe de o parte, la necesitatea continuării studierii vieţii Sfântului Ştefan cel Mare şi a epocii sale, punct central în istoria românilor, dar şi model de viaţă, iar pe de alta la alegerea unui subiect pentru ediţia următoare a colocviilor.

*

Elka Bakalova, profesoară, Academia Bulgară de Ştiinţe

„Am fost prima dată la Putna cu ocazia unei misiuni UNESCO de evaluare a Mănăstirii Suceviţa. Colegii români m-au invitat să merg şi la Putna. Când am ajuns aici, Părintele Stareţ era ocupat, spovedea, căci era ajunul Înălţării Sfintei Cruci. Am vizitat mănăstirea, muzeul, şi apoi ne-am întâlnit cu Părintele Melchisedec. Am fost foarte impresionată. Am întâlnit şi alţi monahi cu o educaţie deosebită. Despre Colocviile Putnei mi-a vorbit şi Ivan Biliarsky, colegul meu din Bulgaria, care este un mare patriot român. Apoi am venit aici, la simpozion, şi sper să am posibilitatea să vin şi în continuare.

Nivelul este foarte ridicat, nu toate comunicările sunt la fel, desigur, dar ca regulă sunt lucruri foarte interesante. Dar ceea ce este special este atmosfera care nu există la nici un alt simpozion ştiinţific; atmosfera creată de mănăstire, de călugări şi de Părintele Stareţ.”

 

Radu Păun, cercetător, Paris

„Colocviul de aici este în sufletul meu. Fiecare întrunire ştiinţifică are specificul ei. Ce mi se pare important aici este că există o comunicare, o colaborare între istoricii laici şi cei eclesiastici. Aceasta este ceva unic pentru România. Doamna Bakalova spune că este unic în Balcani şi o cred, căci ea cunoaşte bine Balcanii.

Apoi există din ce în ce mai mult o deschidere către internaţional. Vin cercetători străini şi prezintă ceea ce ştiu ei şi lărgesc perspectiva pe care o avem noi. Se asigură o comunicare care trece dincolo de graniţele ţării şi aceasta nu numai că ne face mai bine cunoscuţi, ci ne ajută să înţelegem mai bine lucrurile de care ne ocupăm.

Alt lucru important, care există şi la alte întruniri, dar nu peste tot, este că aici vin studenţi şi doctoranzi care asistă la lucrări şi astfel Colocviile Putnei au şi o dimensiune de transmitere, o dimensiune pedagogică. Nu rămân lucrurile numai între noi, ci este un ajutor pentru formarea celor mai tineri.

Peste toate, există o anumită particularitate, astfel încât cei care vin odată aici, după aceea tot vin.”

 

Gheorghe Mironescu, absolvent de Master, Iaşi

„Am aflat despre colocvii folosind revista „Analele Putnei” la diferite referate făcute în timpul facultăţii. De exemplu am făcut un referat despre Ştefan cel Mare – creator de locuri de memorie: cum s-a îngrijit de mormintele strămoşilor săi, de la Rădăuţi, cărora le-a pus pietre de mormânt, ce a însemnat biserica de la Războieni, ridicată deasupra osemintelor oştenilor căzuţi pe câmpul de luptă, crucea ridicată pe locul bătăliei de la Vaslui, pe care un călător străin, în jur de 1500, a văzut-o înălţată acolo.”

 

Mihai Bogdan Atanasiu, cercetător, Iaşi

„Am participat la 9 ediţii, dintre care la ultimele 6 am prezentat comunicări. Aici este un colectiv nu neapărat elitist, ci de calitate. Pentru ceea ce mă interesează pe mine, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aici vin oameni din toată ţara. Apoi există o continuitate în legăturile cu ceilalţi participanţi. Este şi obştea, care ne-a primit şi ne primeşte cu drag.

Este simpozionul pe care îl consider cel mai serios din activitatea mea. În câteva zile sunt multe comunicări, toate de calitate, şi asta mă responsabilizează. Dintre toate simpozioanele la care particip anual, pentru acesta aleg subiectul cel mai dificil şi mă responsabilizez cel mai mult.

– Ce îl atrage pe un tânăr să facă cercetare istorică?

– Îmi place ceea ce fac. Nu e o meserie prea bănoasă. Dar când e vorba despre ştiinţă nu aşteptăm nici avantaje financiare, nici măriri şi laude. Satisfacţiile sunt de altă natură. Bucuria pe care o am în urma unui astfel de simpozion este mai plăcută decât altele. La fel ca după un articol pe care îl public, după ce descopăr ceva. Dacă ar fi să dau timpul înapoi cu 12 ani, tot la Facultatea de Istorie aş merge.

– Credeţi că este folositoare pentru un om obişnuit cunoaşterea istoriei?

– Oamenii, involuntar, sunt preocupaţi de cunoaşterea trecutului. Imediat ce păşeşti pe un loc vrei să afli trecutul acelui loc. Istoria îl formează pe om. Îţi poţi alege un model din istorie. Ştiinţa istorică va continua să existe, oameni interesaţi de istorie vor fi în continuare.

– Există un Ştefan cel Mare pe care îl cunoaştem din copilărie, un Ştefan cel Mare pe care îl cunoaştem din liceu. Ţi s-a schimbat percepţia despre el, după audierea atâtor comunicări?

– Dacă elevii ar citi ce se publică aici l-ar înţelege altfel pe Ştefan. Dacă rămân la litera manualului vor avea o imagine oarecum limitată, deşi, cu siguranţă ca fiind una dintre cele mai luminoase personalităţi din istorie.

La facultate îl cunoaştem altfel. Dar chiar zilele trecute mi-am amintit cum, la un seminar, cineva spunea că este greu să alegem un subiect de licenţă legat de Ştefan cel Mare sau epoca sa, pentru că în momentul de faţă este imposibil să mai găsim ceva nou. Asta se întâmpla în 2004. Din 2005 au început Colocviile Putnei. Şi de 9 ani îmi dau seama că acest subiect este inepuizabil. De când am venit aici am cunoscut un nou Ştefan.

În primul rând, sfinţenia lui. Oamenii nu au înţeles de ce a fost canonizat. Din păcate am citit în presa naţională, recent, un articol în care din nou se punea întrebarea de ce a fost canonizat. Dar unii dintre cei care pun continuu întrebarea aceasta nu caută un răspuns. Poate nu vor să îl afle. Tot ce se comunică despre Ştefan şi epoca lui la Colocvii îţi dă răspunsul la această întrebare. Apoi, aici am aprofundat ceea ce am învăţat în facultate despre Ştefan şi epoca lui, din toate punctele de vedere. Nu ştiu dacă am auzit aici vorbindu-se despre vitejia lui – sunt lucruri ştiute. Însă diplomaţia lui, modul în care a ştiut să gestioneze o criză, sfinţenia lui sunt lucruri pe care din studiile care se prezintă şi se publică aici le-am aflat. Şi chiar dacă pentru o anumită vârstă sunt mai greu de înţeles, cred că ar trebui recomandate încă din timpul şcolii, sau măcar profesorilor de istorie.”

 

Elena Firea, cercetător, Cluj

„Pentru mine, care lucrez la Cluj, este un prilej de a mă întâlni cu colegi din toată ţara care se preocupă de tematica pe care şi eu o studiez. Este un schimb de experienţă şi primesc multe sfaturi folositoare din punct de vedere ştiinţific. Anul acesta, de exemplu, am primit mai multe de la monahii care se ocupă cu istoria.

Dar şi din punct de vedere personal, Putna a devenit un loc în care simt nevoia să vin în fiecare an.”

Sus

Acest articol a fost publicat în Știri. Salvează legătura permanentă.

Comentariile sunt închise.