Colocviile Putnei, ediţia a XVI-a

În ziua de 18 februarie 2015, sub egida  Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna și a Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, s-au deschis în Sala H-1 din Casa Catargi lucrările celei de-a a XVI-a ediții a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei.

Sesiunea de comunicări a avut două secțiuni: Contribuții la istoria lui Ștefan cel Mare și Contribuții la istoria Mănăstirii Putna.

În prima comunicare a zilei, Preliminariile „războiului amânat”. Rivalitatea polono‑maghiară și campania otomană din 1476, Conf. Univ. Dr. Liviu Pilat a vorbit despre rivalitatea polono-maghiară în ceea ce privește suzeranitatea asupra Moldovei din preajma bătăliei de la Războieni din 1476. Profesorul ieșean, fructificând date din arhivele polone, a scos în evidență o apropiere a regelui polon de sultanul turc, în vederea subminării poziției regelui maghiar Matias Corvin. Așa se face că, în campania sultanului Mehmed al II-lea din 1476 în Moldova, Polonia s-a dovedit a fi un „adversar prietenos”. În fața invaziei turce, strategia lui Ștefan cel Mare a fost aceea de a atrage dușmanul cât mai adânc în Moldova, pentru ca, apoi, intervenția energică a oștilor ungare și polone să taie retragerea armatei otomane, prinzându-o ca într-un clește. Însă armata polonă a rămas la Camenița, la granița de nord a Moldovei, în așteptarea regelui polon Cazimir al IV-lea, care nu a mai venit, ceea ce a făcut ca strategia domnitorului moldovean să nu mai poată fi pusă în aplicare.

Domnul Dr. Liviu Cîmpeanu, în comunicarea „Ein Rewsze mit namen Mucha…”. Din istoria relațiilor moldo-polone în 1486/1488–1491, a fructificat documente ale ordinului teuton din anul 1497 aflate în arhivele moștenirii prusace de la Berlin. Astfel, în jurnalul său de campanie, secretarul ordinului consemna și o discuție cu un bătrân nobil de țară polon. Acesta vorbea de înțelegerea dintre regele polon și Ștefan cel Mare, în urma depunerii omagiului de vasalitate de la Colomea din 1485. Ajutorul promis de polonezi în urma acestei înțelegeri s-a dovedit inconsistent și domnitorul moldovean a fost nevoit să încheie pace cu turcii în anul 1487. Pentru că îi considera vinovați pe poloni pentru această situație, Ștefan cel Mare a angajat un mercenar – Muha – pentru a plăti tributul datorat turcilor din ținuturile supuse regelui polon. Raidurile lui Muha erau considerate ca fiind cele care au dus la campania regelui Ioan Albert împotriva Moldovei din anul 1497.

Conf. Univ. Dr. Bogdan-Petru Maleon a vorbit despre Ștefan cel Mare și prăzile de război. Oameni și bunuri. Istoricul a arătat că, în raporturile cu inamicii păgâni, domnul nu cruța viețile prizonierilor, cu excepția celor de rang foarte înalt, pe care îi lăsa în viață în scopuri diplomatice. Cele mai râvnite trofee erau steagurile de luptă ale inamicilor, cele mai multe, peste 40, capturându-le în urma bătăliei de la Podul Înalt – Vaslui. Un gest comun pentru domnul Moldovei era acela de a se întâlni cu oștenii, la o anumită dată după victorie, și a le împărți daruri din prăzile de război. De asemenea, s-a evidențiat și faptul că, în majoritatea bătăliilor, Ștefan a capturat și bună parte din artileria inamicului, pe care a refolosit-o în propriile campanii.

Domnul Dr. Alexandru Pînzar, în comunicarea Câteva știri mărunte nefolosite din izvoare străine privind domnia lui Ștefan cel Mare, a introdus în circuitul istoric românesc o informație din scrierile raguzanului Giovanni Gondola, care atestă faptul că Aron-Vodă, ucigașul tatălui lui Ștefan cel Mare, a luat parte, alături de armata regelui Matias al Ungariei, la campania pe care acesta din urmă a dus-o împotriva turcilor în Bosnia-Herțegovina în 1464. Alte contribuții s-au adus relativ la schimburile diplomatice dintre Polonia și Moldova la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI-lea.

În comunicarea Marele cneaz Dimitrie Ivanovici. Mărire și decădere, domnul Mihail Anatolii Ciobanu a fructificat date din istoriografia rusă pentru a creiona destinul nepotului lui Ștefan cel Mare, Dimitrie Ivanovici, născut din căsătoria fiicei domnului moldovean, Elena, cu fiul Marelui Cneaz Ivan al III-lea al Moscovei. A fost expus în detaliu ceremonialul prin care Dimitrie a fost făcut Mare Cneaz în anul 1497, la numai 14 ani, de către bunicul său, Ivan al III-lea, și de către Mitropolitul Moscovei, fiind practic primul cap încoronat din istoria Rusiei. Circumstanțe care încă nu au fost deplin elucidate au făcut ca Dimitrie, împreună cu mama sa, Elena, să cadă în dizgrația lui Ivan al III-lea în anul 1502 și să fie închis, murind la 14 februarie 1509. A fost îngropat cu toate onorurile unui țar al Rusiei în catedrala Arhanghelului Mihail din Kremlin, alături de înaintașii săi.

 

A doua parte a sesiunii de comunicări a fost deschisă de comunicarea monahului Alexie Cojocaru, de la Mănăstirea Putna, O broderie singulară în lumea ortodoxă. Epitrahilul Putna 34. Părintele Alexie a continuat munca mai multor predecesori, care au cercetat această broderie dăruită de Sfântul Ștefan „mănăstirii sale de la Putna”. Faptul care face ca acest epitrahil să fie singular este decorarea lui cu chipurile a 12 profeți din Vechiul Testament, fiecare cu un anumit simbol și cu inițiala numelui. Faptul că nu a avut nici un model și nici epitrahile ulterioare care să-l fi preluat l-a făcut pe autor să afirme că acest epitrahil este un produs original al școlii de broderie de la Mănăstirea Putna – din epoca sa monumentală –, produs care denotă o mare sinteză teologică și originalitate și care nu-și puteau avea locul decât într-o biserică închinată Maicii Domnului.

Domnul Profesor Ștefan S. Gorovei, în comunicarea Ce dezvăluie însemnările de pe un manuscris, a pornit de la o însemnare de pe un manuscris aflat în biblioteca Universității din Cluj, conținând viața Sfântului Serghie din Radonej. Istoricul ieșean a îndreptat traducerea, datarea și aprecierile făcute de slavista Elena Lința și a arătat că manuscrisul a fost dăruit mănăstirii Putna de niște monahi ruși în perioada 1556-1558, în scopul de a face cunoscută și în Moldova viața Sfântului Serghie. Manuscrisul a fost dăruit în anul 1682 de către egumenul Putnei, Sava Balaci, schitului Putnișoara din Maramureș – viitoarea Mănăstire Moisei –, cel mai probabil cu ocazia sfințirii acestui schit.

Următoarele comunicări au aparținut Domnului Dr. Mihai-Bogdan Atanasiu, care a vorbit de vechi vecini – hotarnici – ai Mănăstirii Putna, și Domnului Dr. Ioan-Augustin Guriță, care a identificat, deocamdată doar în format digital, un manuscris necunoscut al ieroschimonahului Nathanail Dreteanovschi de la Sihăstria Putnei, care conține rânduiala sfeștaniei mici.

Domnul Arcadie M. Bodale, în comunicarea Soborul Mănăstirii Putna la 1785, după un izvor inedit, a folosit documente păstrate în arhivele de la Viena pentru a arăta care era componența obștii Mănăstirii Putna în perioada imediat următoare anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Printre altele a ieșit în evidență faptul că mulți dintre monahii putneni au trecut în Moldova în această perioadă.

Sesiunea a fost încheiată de Prof. Univ. Dr. Petronel Zahariuc, decanul Facultății de Istorie din Iași, cu comunicarea Ieromonahul Andronic de la Neamțu către Artemon Bortnic, egumenul Putnei. Domnia sa a prezentat o scrisoare scrisă în perioada 1853-1860 de către ieromonahul Andronic de la Mănăstirea Neamț către egumenul Artemon al Mănăstirii Putna, aflată atunci sub stăpânire austriacă. Această scrisoare relevă legăturile care existau, totuși, între mănăstirile din Bucovina și cele din Moldova, cu toată cenzura și opreliștile pe care le exercitau stăpânirea austriacă.

 

La finalul lucrărilor a luat cuvântul Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, care a mulțumit „obștii istoricilor” și i-a invitat pe cei prezenți să participe la ediția a XVII-a a Colocviilor Putnei, care se va desfășura în perioada 3-7 septembrie a.c. la Mănăstirea Putna. De asemenea, sfinția sa a ținut să reamintească faptul că anul viitor se împlinesc 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna, prilej cu care se dorește organizarea unei sesiuni speciale a Colocviilor Putnei, pentru ca mănăstirea să-și cinstească înaintașii și să se prezinte așa cum se cuvine la acest moment aniversar.

 

Acest articol a fost publicat în Știri. Salvează legătura permanentă.

Comentariile sunt închise.