Miercuri 31 august, la ora 16.00, la Sfânta Mănăstire Putna a început cea de-a XI-a ediție a simpozionului de istorie Colocviile Putnei cu slujba Te Deum săvârșită de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. După rugăciunea de binecuvântare, corul mănăstirii, „Eustatie Protopsaltul”, a interpretat un Chinonic – „Aliluia”, glasul 1 – din Antologhionul lui Eustatie scris acum 500 de ani în mănăstire, transpus în notație psaltică actuală de Profesorul Nicolae Gheorghiță de la Universitatea Națională de Muzică din București.

Ediția din acest an a Colocviilor a beneficiat de prezența unor oaspeți de seamă, istorici și muzicologi, din țară și străinătate.

În cadrul festivității de deschidere din Sala mare a Casei domnești s-au rostit scurte alocuțiuni. Înaltpreasfințitul Pimen a luat cuvântul în deschiderea festivităților salutând și binecuvântând demersul cultural atât al Mănăstirii Putna, cât și al obștii istoricilor. Înaltpreasfinția Sa a vorbit apoi despre importanța muzicii psaltice românești și a Școlii Muzicale de la Mănăstirea Putna.

În continuare, starețul mănăstirii, părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, a mulțumit tuturor participanților la Colocviile Putnei, de la prima ediție din 2005 și până în prezent, pentru strădaniile depuse în scuturarea colbului de pe cronici și îmbogățirea cunoașterii istoriei mănăstirii și a Sfântului ei ctitor. Sfinția Sa a mărturisit că, dimpreună cu întreaga obște, a simțit ca o datorie sprijinirea unor asemenea demersuri, datorie față de acest loc sfânt în care se îngemănează credința, cultura și istoria.

Domnul Ștefan S. Gorovei, profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, a prezentat ultimele două numere ale revistei Analele Putnei, evidențiind două contribuții deosebite. Prima este a doamnei Engelina Smirnova, de la Universitatea Lomonosov din Moscova, și constă în stabilirea paternității unor icoane din secolul al XV-lea din patrimoniul Mănăstirii Putna. A doua este a monahului Alexie Cojocaru, care a regăsit și prezentat singurul exemplar păstrat al celui mai vechi Octoih românesc, tradus de Mitropolitul Dosoftei și tipărit între anii 1683–1686.

Domnul Ștefan Andreescu, de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București, a prezentat albumul Sfânta Mănăstire Putna, publicat de Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna. Alături de partea dedicată tezaurului mănăstirii, Domnia Sa a fost impresionat de expresivul capitol Viața monahală, care a surprins complexitatea și frumusețea unei obști monahale.

Domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului „N. Iorga” a luat cuvântul pentru a prezenta o surpriză a „obștii istoricilor” care, împreună cu mănăstirea, a fondat seria Colocviilor Putnei. Surpriza a fost un volum omagial de studii istorice, Putna, ctitorii ei și lumea lor, prilejuit de organizarea, deja, a zece ediții ale Colocviilor.

În continuare, a fost rândul invitaților străini să ia cuvântul. Domnul Ivan Biliarsky, de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Bulgariei, a precizat că este la a treia participare la Colocviile Putnei, considerându-se un „frate român care vorbește altă limbă”. Doamna Elka Bakalova, reputat istoric al artei și membru al Academiei de Științe a Bulgariei, și-a exprimat bucuria de a fi prezentă la Putna și a felicitat mănăstirea pentru organizarea unei asemenea reuniuni științifice, subliniind faptul că acest demers este unic în întreg spațiul răsăritean de spiritualitate ortodoxă. Specialist în pictura bisericilor din Bucovina, Domnia Sa a fost inspectorul UNESCO în dosarul de includere a Mănăstirii Sucevița în Patrimoniul UNESCO.

În cadrul acestui Simpozion s-au susținut nu mai puțin de 32 de comunicări științifice. Menționăm doar câteva dintre ele.

Domnul Ștefan Andreescu a prezentat o sursă europeană care documentează încercarea grabnică a domnitorului moldovean de recuperare a Cetății Albe, după ce aceasta fusese cucerită de turci în 1484, eveniment care până acum era cunoscut numai prin intermediul izvoarelor orientale, nu totdeauna precise sau obiective.

Domnul Liviu Pilat a evidențiat rolul diplomatic jucat de Ștefan cel Mare în pregătirea cruciadei împotriva turcilor între anii 1499 și 1501, prin aplanarea conflictul ruso-lituanian, dând dovadă de un extraordinar discernământ și simț diplomatic, pe de o parte mustrând pe marele duce lituanian pentru încercările de convertire la catolicism a soției sale, fiica marelui cneaz al Moscovei, iar pe de alta sfătuind pe marele cneaz: „bine ar fi ca și tu să fii în pace cu creștinii”, care tocmai atunci se pregăteau de o ofensivă împotriva păgânilor.

Domnul Benoît Joudiou, de la Universitatea din Toulouse – Le Mirail, a discutat despre responsabilitatea asumată de Ștefan cel Mare în lupta antiotomană, atât față de regatele catolice – Moldova era considerată „poartă a creștinătății” în bula papală Redemptor noster din 1477 –, cât mai ales față de toți „pravoslavnicii”. Domnia Sa a încheiat cu interpretarea Cavalcadei de la Pătrăuți: „Moldova, rănită de lipsa de solidaritate din partea puterilor creștine, ajungea la aceeași concluzie ca Biserica bizantină: păstrarea duhului e mai importantă ca dominația, temporară, a păgânilor.”

Domnul Ștefan Gorovei a adus contribuții importante în ceea ce privește lista egumenilor Mănăstirii Putna.

Înregistrăm și foarte interesanta comunicare a domnului Sergiu Iosipescu, cercetător la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară din București, în legătură cu demitizarea istoriei militare a Moldovei sub Ștefan cel Mare. Comentând asupra unei concluzii a reprezentanților „noii școli” de istoriografie românească: „impactul domniei lui Ștefan asupra vieții cotidiene a majorității populației a fost limitat”, domnia sa și-a permis o mărturie personală: „Bunicul meu Gheorghe Cărare de la Tanacul vasluian îmi vorbea cu adâncă simțire de uricul lui Ștefan vodă cel Bun, de la 1502, pentru pământurile date Cărăreștilor, păstrat cu sfințenie de urmașii celor patru bătrâni întemeietori. Si câte astfel de dovezi ale prezenței vii a domnului se mai aflau până mai ieri în Moldova! «Școala nouă» nu le știe și nici nu vrea să le cunoască.” Concluzionând, Domnia Sa a spus: „Minimalizând istoria militară a Moldovei sub Ștefan cel Mare, printr-o necunoaștere a izvoarelor, lipsa conexiunilor și a încadrării lor în istoria generală, răspândind o viziune voit unilaterală, ulcerată, prin reviste de largă circulație, adepții «noii școli» își fac, cum ar spune Maiorescu, «partid din nenorocirile țării». Am socotit că aici, la Putna lui Ștefan cel Mare, a venit momentul de a da un prim răspuns acestei agresiuni.”

După trei zile de comunicări la Mănăstirea Putna, participanții s-au deplasat, sâmbătă 3 septembrie, pentru ultima ședință științifică, la Sfânta Mănăstire Sucevița.

În cadrul acestei ședințe, doamna Elka Bakalova a prezentat modelele – un Tetraevangheliar de secol XI de la Mănăstirea Studion din Constantinopol și unul de secol XIV al țarului bulgar Ivan Alexandru – după care au fost făcute două Evangheliare din patrimoniul Mănăstirii Sucevița, și a făcut o pertinentă analiză a gesturilor simbolice din miniaturile manuscriselor, gesturi prin care domnitorii români erau investiți cu puterea politică direct de Mântuitorul Hristos.

În continuare, domnul Profesor Nicolae Gheorghiță și domnul Constantin Secară, cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, au discutat despre procedeul de „traducere” a vechilor cântări ale lui Eustatie Protopsaltul, din notația veche, foarte concisă, stenografică, în notația psaltică actuală și au evidențiat necesitatea unui efort de redescoperire și interpretare a acestor cântări.

La festivitatea de închidere a Colocviilor a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, care adresându-se participanților, a spus: „Vă mulțumim pentru osteneala dumneavoastră și rog pe Bunul Dumnezeu să vă întărească și să vă dăruiască putere și răbdare în munca pe care o depuneți.”

În cadrul festivității a luat cuvântul și Doamna Elka Bakalova: „Aș vrea să spun că în afară de faptul că nivelul comunicărilor a fost foarte ridicat și foarte diversificat, ceea ce înseamnă un efort mare de organizare, și știu asta din experiența mea multianuală, cel mai important specific aici îl consider o simbioză nemaipomenită și cu valoare de unicat între două instituții, mănăstirea și universitatea, și această simbioză dă un rezultat excepțional. Prezența Înaltpreasfinției Sale ne obligă pe noi participanții, pe de o parte, să ne simțim mai responsabili, iar pe de altă parte să beneficiem mai mult de binecuvântarea lui Dumnezeu deasupra noastră. Sunt foarte fericită și recunoscătoare pentru toate câte s-au întâmplat aici. Doresc succes acestei inițiative și pe viitor.”

În încheiere, starețul Mănăstirii Putna, Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic a evidențiat faptul că duhul Măriei Sale Ștefan a fost mereu prezent în decursul acestor Colocvii și că de la un an la altul se dovedește că este într-adevăr Mare și Sfânt până în sfârșit. „Noi românii i-am spus pentru prima oară Sfânt, străinii i-au spus Mare, și cu adevărat versurile lui Ioan Alexandru din Testamentul lui Ștefan cel Mare i se potrivesc:

«Să intri-n inima unui popor

Cea mai strâmtă poartă dintre toate

De nu ești jertfă-n lacrimile lor

Nu-i cum pătrunde în eternitate.»

Ei bine, Ștefan a înțeles bine să fie jertfă în necazurile și bucuriile acestui popor și așa a pătruns în eternitate, și iată-l acum Mare și Sfânt, și pe drept în 2006 românii l-au votat ca fiind Cel mai mare român.

Precum bobul de grâu încolțește și rodește, așa și Colocvii Putnei și obștea cea mare a Putnei să rodească și să înflorească pe mai departe,” a urat Sfinția Sa participanților la acest Simpozion.

Puteți consulta lista integrală a comunicărilor prezentate în pagina dedicată acestui colocviu.