16/07/2012

Colocviile Putnei, ediția a XII-a, la final



În perioada 11–14 iulie 2012, sub egida Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna, s-a desfășurat la Mănăstirea Putna ediția a XII-a a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei.

 

Simpozionul de anul acesta a stat sub semnul aniversării a 20 de ani de la canonizarea Slăvitului Voievod Ștefan cel Mare. S-au prezentat 32 de comunicări ale unor cercetători din Anglia, Franța, Polonia, Bulgaria, Republica Moldova și România.

 

Deschiderea simpozionului a avut loc miercuri, 11 iulie, la ora 17.00 în prezența Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Înaltpreasfinția Sa și-a exprimat respectul și considerația față de istoricii prezenți la acest Colocviu, bucurându-se de prezența multor cercetători tineri, semn că această lucrare nobilă va continua. Apoi Înaltpreasfințitul Pimen le-a mulțumit celor prezenți pentru râvna și osteneala depusă pentru „neamul nostru românesc și creștinesc, ortodox, mai ales în aceste vremuri tulburi, cu oameni fără de Dumnezeu, cu oameni care se cred nemuritori pe pământ; prin cultură și credință în Dumnezeu, omul dobândește nemurirea atât pe pământ, dar mai ales în cer.”

 

Domnul Ștefan S. Gorovei, profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, i-a evocat pe profesorii Emil Turdeanu, Nicoară Beldiceanu și Petre Ș. Năsturel ca cercetători ai istoriei Sfântului Ștefan cel Mare. „Ei au format un strălucitor buchet, unic în felul lui, care a reprezentat pe pământul Franței elita științifică a românimii întregi. Unul era ardelean, altul moldovean, iar al treilea muntean, cu mamă franceză.” Reliefând căldura și respectul cu care acești trei mari cercetători s-au aplecat asupra personalității și epocii lui Ștefan cel Mare, domnul Gorovei a reprodus câteva cuvinte demne de ținut minte ale lui Emil Turdeanu: „Opera lui Ștefan cel Mare a crescut printr-un efort tenace și de lungă durată. Ea ne apare astăzi cu atât mai mare cu cât greutățile din care ea s-a rupt au fost mai aspre și cu cât ea răsfrânge mai limpede până în cele mai risipite amănunte voința de creație a unui om de geniu.” După această evocare, invitații au participat la slujba parastasului pentru acești trei istorici.


Una din serile colocviului a fost dedicată omagierii profesorului Ștefan Andreescu de la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București la împlinirea frumoasei vârste de 65 de ani. A fost prezentat în premieră volumul omagial „Aut viam inveniam aut faciam”, dedicat profesorului Andreescu. O parte dintre autorii studiilor din volum au fost prezenți în sală, numărându-se între participanții obișnuiți la Colocviile Putnei. Domnul Andreescu a mărturisit că se împlinesc 50 de ani de când a venit prima oară la Putna, ca elev de 15 ani, în timpul stăreției vrednicului de pomenire PS Gherasim Putneanul. Părinții mănăstirii i-au dăruit o icoană a Sfântului Ștefan cel Mare, cu urarea de a sluji cât mai mulți ani în domeniul istoriei românilor.


Iată câteva dintre cele mai importante rezultate introduse în circuitul științific la această ediție. Domnul Radu Păun, cercetător la Centre d’Etude des Mondes Russe, Caucasien et Centre-Européen din Paris, a demonstrat că și boierii moldoveni au făcut danii mănăstirilor din Muntele Athos, nu numai domnii țării. Domnul Marius Diaconescu, lector la Facultatea de Istorie a Universității din București, a demonstrat că Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu fiica lui Bartolomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei, eveniment discutat de decenii în istoriografia românească fără a se putea stabili ceva cert. Domnul Nagy Pienaru, cercetător la Institutul „N. Iorga”, a prezentat o cronică otomană din secolul XVI în care apar imaginile cetăților Chilia și Cetatea Albă în 1484. Doamna Margarita Kuiumdjieva, de la Institutul de Artă al Academiei Bulgare de Știință, a interpretat ciclul lui Moise din fresca Mănăstirii Sucevița în contextul altor astfel de cicluri din iconografia bulgară și rusească.


Colocviul de anul acesta a cuprins și o consistentă secțiune dedicată istoriei Mănăstirii Putna. Domnul Liviu Papuc de la Biblioteca Centrală Universitară din Iași a făcut un portret al Arhimandritului Teofil Patraș, egumen al Mănăstirii Putna între anii 1901–1917, pe baza mărturiilor contemporanilor săi. Astfel, în mai 1904, Șt. O. Iosif scria: „E un preot cult, cu însușiri frumoase și, mai presus de toate, un bun român.” Consemnăm și descoperirea în cimitirul satului Putna de către părintele Timotei Tiron a mormântului și a crucii Arhimandritului Ghenadie Platenchi, egumen al Mănăstirii Putna între anii 1826–1837, considerate distruse.

 

Miercuri, 11 iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Înaltpreasfințitului Victorin Ursache, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, înmormântat la 22 iulie 2001 în cimitirul Mănăstirii Putna. Această remarcabilă personalitate a diasporei și ortodoxiei românești din secolul XX a fost evocată de către monahul Ieremia Berbec. Contextul prezentării sale a cuprins referințe la Sfântul Ioan Iacob, Visarion Puiu, fost Mitropolit al Bucovinei, și Sfântul Ioan Maximovici.


Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a descris în culori vii drama monahismului moldovenesc după aplicarea decretului 410 din 1959, prin care au fost dați afară din mănăstiri în jur de trei sferturi dintre călugări și au fost închise foarte multe mănăstiri și majoritatea schiturilor existente atunci. Unul dintre cazurile prezentate a fost cel al Mănăstirii Sucevița și al stareței Alexandrina Colibaba. Această mănăstire număra 103 maici în anul 1958, iar în 1961 obștea era de numai 28 de maici, bătrâne și bolnave, inclusiv maica stareță fiind alungată din mănăstire. Îi va fi permisă întoarcerea doar în august 1981. Ajunsă la mănăstire, a sărutat pământul și a spus: „Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns în grădina Maicii Domnului. Maicilor, răbdați toate în mănăstire, căci nu știți ce ispite sunt în lume și ce greutăți am avut eu”. Ea a trecut la Domnul pe 14 septembrie 1981, ziua Înălțării Sfintei Cruci.


După ultima sesiune de comunicări, sâmbătă după-amiaza participanții au vizitat biserica Sfânta Treime din Siret, biserica Sfântul Nicolae din Bălinești, ctitorită de logofătul Ioan Tăutul cu sprijinul Sfântului Ștefan cel Mare, și mănăstirea Bogdana, unde voievodul a pus pietre de mormânt la șapte dintre strămoșii săi.


Nivelul științific, rezultatele comunicărilor și căldura umană a colocviului au fost mărturisite de toți participanții, fiecare plecând cu gândul, pe de o parte, la necesitatea continuării studierii vieții Sfântului Ștefan cel Mare și a epocii sale, punct central în istoria românilor, dar și model de viață, iar pe de alta la alegerea unui subiect pentru ediția următoare a colocviilor.


*

 

Elka Bakalova, profesoară, Academia Bulgară de Științe

„Am fost prima dată la Putna cu ocazia unei misiuni UNESCO de evaluare a Mănăstirii Sucevița. Colegii români m-au invitat să merg și la Putna. Când am ajuns aici, Părintele Stareț era ocupat, spovedea, căci era ajunul Înălțării Sfintei Cruci. Am vizitat mănăstirea, muzeul, și apoi ne-am întâlnit cu Părintele Melchisedec. Am fost foarte impresionată. Am întâlnit și alți monahi cu o educație deosebită. Despre Colocviile Putnei mi-a vorbit și Ivan Biliarsky, colegul meu din Bulgaria, care este un mare patriot român. Apoi am venit aici, la simpozion, și sper să am posibilitatea să vin și în continuare.


Nivelul este foarte ridicat, nu toate comunicările sunt la fel, desigur, dar ca regulă sunt lucruri foarte interesante. Dar ceea ce este special este atmosfera care nu există la nici un alt simpozion științific; atmosfera creată de mănăstire, de călugări și de Părintele Stareț.”


Radu Păun, cercetător, Paris

„Colocviul de aici este în sufletul meu. Fiecare întrunire științifică are specificul ei. Ce mi se pare important aici este că există o comunicare, o colaborare între istoricii laici și cei eclesiastici. Aceasta este ceva unic pentru România. Doamna Bakalova spune că este unic în Balcani și o cred, căci ea cunoaște bine Balcanii.

 

Apoi există din ce în ce mai mult o deschidere către internațional. Vin cercetători străini și prezintă ceea ce știu ei și lărgesc perspectiva pe care o avem noi. Se asigură o comunicare care trece dincolo de granițele țării și aceasta nu numai că ne face mai bine cunoscuți, ci ne ajută să înțelegem mai bine lucrurile de care ne ocupăm.

 

Alt lucru important, care există și la alte întruniri, dar nu peste tot, este că aici vin studenți și doctoranzi care asistă la lucrări și astfel Colocviile Putnei au și o dimensiune de transmitere, o dimensiune pedagogică. Nu rămân lucrurile numai între noi, ci este un ajutor pentru formarea celor mai tineri.

 

Peste toate, există o anumită particularitate, astfel încât cei care vin odată aici, după aceea tot vin.”

 

Gheorghe Mironescu, absolvent de Master, Iași

„Am aflat despre colocvii folosind revista „Analele Putnei” la diferite referate făcute în timpul facultății. De exemplu am făcut un referat despre Ștefan cel Mare – creator de locuri de memorie: cum s-a îngrijit de mormintele strămoșilor săi, de la Rădăuți, cărora le-a pus pietre de mormânt, ce a însemnat biserica de la Războieni, ridicată deasupra osemintelor oștenilor căzuți pe câmpul de luptă, crucea ridicată pe locul bătăliei de la Vaslui, pe care un călător străin, în jur de 1500, a văzut-o înălțată acolo.”


 

Mihai Bogdan Atanasiu, cercetător, Iași

„Am participat la 9 ediții, dintre care la ultimele 6 am prezentat comunicări. Aici este un colectiv nu neapărat elitist, ci de calitate. Pentru ceea ce mă interesează pe mine, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aici vin oameni din toată țara. Apoi există o continuitate în legăturile cu ceilalți participanți. Este și obștea, care ne-a primit și ne primește cu drag.

 

Este simpozionul pe care îl consider cel mai serios din activitatea mea. În câteva zile sunt multe comunicări, toate de calitate, și asta mă responsabilizează. Dintre toate simpozioanele la care particip anual, pentru acesta aleg subiectul cel mai dificil și mă responsabilizez cel mai mult.


– Ce îl atrage pe un tânăr să facă cercetare istorică?

– Îmi place ceea ce fac. Nu e o meserie prea bănoasă. Dar când e vorba despre știință nu așteptăm nici avantaje financiare, nici măriri și laude. Satisfacțiile sunt de altă natură. Bucuria pe care o am în urma unui astfel de simpozion este mai plăcută decât altele. La fel ca după un articol pe care îl public, după ce descopăr ceva. Dacă ar fi să dau timpul înapoi cu 12 ani, tot la Facultatea de Istorie aș merge.


– Credeți că este folositoare pentru un om obișnuit cunoașterea istoriei?

– Oamenii, involuntar, sunt preocupați de cunoașterea trecutului. Imediat ce pășești pe un loc vrei să afli trecutul acelui loc. Istoria îl formează pe om. Îți poți alege un model din istorie. Știința istorică va continua să existe, oameni interesați de istorie vor fi în continuare.


– Există un Ștefan cel Mare pe care îl cunoaștem din copilărie, un Ștefan cel Mare pe care îl cunoaștem din liceu. Ți s-a schimbat percepția despre el, după audierea atâtor comunicări?

– Dacă elevii ar citi ce se publică aici l-ar înțelege altfel pe Ștefan. Dacă rămân la litera manualului vor avea o imagine oarecum limitată, deși, cu siguranță ca fiind una dintre cele mai luminoase personalități din istorie.

 

La facultate îl cunoaștem altfel. Dar chiar zilele trecute mi-am amintit cum, la un seminar, cineva spunea că este greu să alegem un subiect de licență legat de Ștefan cel Mare sau epoca sa, pentru că în momentul de față este imposibil să mai găsim ceva nou. Asta se întâmpla în 2004. Din 2005 au început Colocviile Putnei. Și de 9 ani îmi dau seama că acest subiect este inepuizabil. De când am venit aici am cunoscut un nou Ștefan.

 

În primul rând, sfințenia lui. Oamenii nu au înțeles de ce a fost canonizat. Din păcate am citit în presa națională, recent, un articol în care din nou se punea întrebarea de ce a fost canonizat. Dar unii dintre cei care pun continuu întrebarea aceasta nu caută un răspuns. Poate nu vor să îl afle. Tot ce se comunică despre Ștefan și epoca lui la Colocvii îți dă răspunsul la această întrebare. Apoi, aici am aprofundat ceea ce am învățat în facultate despre Ștefan și epoca lui, din toate punctele de vedere. Nu știu dacă am auzit aici vorbindu-se despre vitejia lui – sunt lucruri știute. Însă diplomația lui, modul în care a știut să gestioneze o criză, sfințenia lui sunt lucruri pe care din studiile care se prezintă și se publică aici le-am aflat. Și chiar dacă pentru o anumită vârstă sunt mai greu de înțeles, cred că ar trebui recomandate încă din timpul școlii, sau măcar profesorilor de istorie.” 

 

Elena Firea, cercetător, Cluj

„Pentru mine, care lucrez la Cluj, este un prilej de a mă întâlni cu colegi din toată țara care se preocupă de tematica pe care și eu o studiez. Este un schimb de experiență și primesc multe sfaturi folositoare din punct de vedere științific. Anul acesta, de exemplu, am primit mai multe de la monahii care se ocupă cu istoria.

Dar și din punct de vedere personal, Putna a devenit un loc în care simt nevoia să vin în fiecare an.”