06/03/2021
Colocviile Putnei XXV, la final
În ziua de 4 martie 2021, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a desfășurat, în cadrul Centrului Cultural „Mitropolit Iacob” Putneanul, a XXV-a ediție a Simpozionului de istorie „Colocviile Putnei”.
Lucrările Colocviului s-au desfășurat online, prin intermediul platformei Zoom, care a dat posibilitatea istoricilor și cercetătorilor de la București, Iași, Cluj, Sofia, Chișinău și părinților istorici de la Mănăstirea Putna să comunice și să se întâlnească, în condițiile restricțiilor actuale.
Sesiunea de dimineață a debutat cu comunicarea protosinghelului Dosoftei Dijmărescu și a ierodiaconului Timotei Tiron, Acoperământul pentru Sfânta Masă inv. 19 de la Mănăstirea Putna (sec. XV–XVII). Istorie în fragmente. Este vorba de acoperământul folosit la Sfânta Masă de la altarul Mănăstirii Putna, provenind de la Sfântul Ștefan cel Mare (sec. al XV-lea) și care a fost recompus ulterior din diverse fragmente în veacul al XVII-lea, odată cu lărgirea Sfintei Mese a altarului Mănăstirii, în cadrul proiectului de refacere a bisericii din vremea domnului Gheorghe Ștefan (1653–1658).
Domnul profesor Ștefan S. Gorovei a prezentat cercetarea domniei sale, Documente suspecte din vechea arhivă a Mănăstirii Putna, în care a arătat contextul istoric și patriotic în care au fost elaborate documentele false din 1728, 1756 și 1757. Ultimele două, sub amenințarea a grele blesteme, creau premisa neînchinării Mănăstirii Putna ca metoc Mitropoliei Moldovei sau oricărei alte mănăstiri sau loc sfânt.
În continuare, domnul Ioan Augustin Guriță a prezentat comunicarea „Și acum trimiteți pre fiii voștri ca să ia preoția de la arhiereii Țării Moldovei”. Putnenii și românii ortodocși din Transilvania în veacul al XVIII-lea. Domnia sa a reliefat contribuția ierarhilor Moldovei, proveniți în mare parte de la Mănăstirea Putna, la susținerea ortodoxiei din Transilvania, prin hirotonirea de preoți, trimiterea de cărți de cult ortodoxe și alte măsuri care au întărit identitatea confesională a românilor în Transilvania aflată sub schisma uniației în secolul al XVIII-lea.
La rândul lui, monahul Alexie Cojocaru a vorbit despre Alexandrina Magheru-Haralamb și Serbarea de la Putna din anul 1871. Eroina comunicării a fost o femeie cu spirit revoluționar, al cărei tată, generalul Gheorghe Magheru, a participat la Revoluția din 1848, iar ea însăși a adus o flamură pictată la Serbarea de la Putna din 15 august 1871, în care Sfântul Ștefan cel Mare era reprezentat ca un rege mântuitor al neamului, ieșind din mormântul său de la Putna.
A doua parte a sesiunii de dimineață a avut o pronunțată componență muzicologică, prin comunicarea arhidiaconului Avraam Bugu, Cea mai veche atestare onomastică în muzica de cult din Moldova, și a domnului Eduard Rusu, Instrumente muzicale în picturile și miniaturile de la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Avraam a scos la iveală prima mențiune onomastică a unui cântăreț de muzică psaltică din Moldova, în persoana diacului Gheorghe Sârbul, care la 1454 scria ca peveț (cântăreț) un document de danie al domnului Petru Aron către Mănăstirea Humor. De asemenea, domnul Eduard Rusu a analizat reprezentările de instrumente muzicale biblice (alăută, chimvale, talger, trâmbiță etc.) în frescele și manuscrisele miniate ale Mănăstirii Dragomirna și felul în care erau ele percepute de mentalul colectiv al epocii.
În final, maica stareță a Mănăstirii Dragomirna, stavrofora Maria Magdalena Gherghină, a prezentat Condicile manuscrise ale călugărilor Mănăstirii Dragomirna (1786–1878): trei condici în care sunt înregistrate date biografice despre călugării intrați în obștea Mănăstirii Dragomirna, originea lor, studiile, data tunderii în monahism ori a hirotoniei, arhiereul de care au fost hirotoniți, dovedindu-se prin aceasta izvoare prosopografice prin care cunoaștem personalul monahal al Bucovinei în perioada austriacă.
În a doua parte a zilei, domnul Adrian Andrei Rusu a vorbit despre Paraclisele castelului Suceava, în special despre fragmentele de frescă recuperate de arheologi de la paraclisul din cetatea Sucevei și de istoria arhitecturii în timpul Sfântului Ștefan cel Mare, care îndreptățește presupunerea că fiecare cetate avea paraclisul ei, pentru trebuințele sufletești ale familiei domnești.
Doamna Maria Magdalena Székely a prezentat cercetarea A fost sau n-a fost? Cometa Halley și lupta de la Obertyn (1531), în care a analizat fenomenul astronomic al cometei botezată ulterior „Halley”, care a apărut pe cer în diverse perioade (1222, 1301, 1531 etc.), făcând pe oamenii din Evul Mediu să vadă în ea semne cerești, cu un sens mistic, profetic sau eshatologic. Aceste semne erau interpretate, în general, ca anunțând un destin nefast precum invazia lui Ginghis Khan în Europa, după anul 1222. Însă o simbolistică pozitivă a primit cometa în spațiul polonez, justificând biruința polonezilor în fața domnului Moldovei, Petru Rareș, în bătălia de la Obertyn, în 1531.
Ieromonahul Iustin Taban a vorbit Despre călugărirea silită a Elenei Rareș (1552). Între canon și mentalitate medievală, în care a analizat obiceiul politic al călugăririi silite a pretendenților la putere, care în mentalul canonic medieval era văzut ca un mijloc de ispășire a sufletului față de greșelile politice față de domnie.
Ultima sesiune a Colocviului a debutat cu comunicarea domnului Mihai Anatolie Ciobanu, Despre câteva broderii românești aflate în Rusia. Autorul a vorbit despre 6 broderii moldo-vlahe păstrate la Muzeul Kremlinului, printre care un pocrovăț brodat de la Alexandru cel Bun, obiecte care vor fi cuprinse și analizate într-un viitor album despre odoarele românești păstrate în Rusia.
În continuare, doamna Emanuela Cernea a prezentat cercetarea De la Bunești la București. Epitaful uitat al lui Ștefan Tomșa II și istoria „fragilă” a țesăturilor de cult pictate, cu aplecare asupra vălurilor liturgice cu tema Plângerii pictate pe mătase și a trei piese de acest tip aflate în colecția Muzeului Național de Artă al României. Una din aceste piese are o deosebită însemnătate pentru genealogia domnului Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615, 1621–1623), dar și pentru studiul iconografic al Plângerii Domnului în spațiul românesc.
Ultima comunicare a aparținut domnului Ovidiu Cristea, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din București, intitulată Moartea lui Ștefan: o istorie, posibile implicații, în care autorul a analizat izvoarele venețiene despre moartea domnului Ștefan cel Mare, care infirmă veridicitatea scenariului executării liderilor celor două presupuse tabere de pretendenți de către domnul Ștefan cel Mare, aflat pe patul morții, scenariu intrat în mentalul colectiv prin opera lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, „Apus de soare”. Acest scenariu fals fusese pus în circulație în epocă de surse poloneze. În realitate, succesiunea la tronul Moldovei după moartea lui Ștefan cel Mare a fost una pașnică, neînregistrându-se nicio schimbare în componența Sfatului Țării, boierii susținând ascensiunea lui Bogdan al III-lea, fiul slăvitului voievod.
În încheierea Colocviului, gazda evenimentului de la Putna, părintele stareț Arhim. Melchisedec, a mulțumit tuturor participanților pentru contribuția lor la cunoașterea trecutului istoric al Putnei, a epocii lui Ștefan cel Mare, a artei religioase și monahismului românesc, iar domnul profesor Ștefan S. Gorovei, „ctitorul” de la Iași al Colocviilor Putnei, a încurajat cercetătorii să aducă la lumină toate descoperirile istorice din ultima vreme, pentru a intra în circuitul științific și a fi de folos celor care vor să cunoască adevărul istoric.
Următoarea ediție a Colocviilor urmează să se desfășoare la începutul lunii septembrie, în preajma aniversării sfințirii mănăstirii (3 septembrie 1469) și după sărbătorirea care marchează în mod deosebit viața sfântului locaș în acest an: 150 de ani de la Prima Serbare a românilor de pretutindeni, care a avut loc la Mănăstirea Putna în 15 august 1871.
A consemnat ieromonah Iustin Taban.
Lucrările Colocviului s-au desfășurat online, prin intermediul platformei Zoom, care a dat posibilitatea istoricilor și cercetătorilor de la București, Iași, Cluj, Sofia, Chișinău și părinților istorici de la Mănăstirea Putna să comunice și să se întâlnească, în condițiile restricțiilor actuale.
Sesiunea de dimineață a debutat cu comunicarea protosinghelului Dosoftei Dijmărescu și a ierodiaconului Timotei Tiron, Acoperământul pentru Sfânta Masă inv. 19 de la Mănăstirea Putna (sec. XV–XVII). Istorie în fragmente. Este vorba de acoperământul folosit la Sfânta Masă de la altarul Mănăstirii Putna, provenind de la Sfântul Ștefan cel Mare (sec. al XV-lea) și care a fost recompus ulterior din diverse fragmente în veacul al XVII-lea, odată cu lărgirea Sfintei Mese a altarului Mănăstirii, în cadrul proiectului de refacere a bisericii din vremea domnului Gheorghe Ștefan (1653–1658).
Domnul profesor Ștefan S. Gorovei a prezentat cercetarea domniei sale, Documente suspecte din vechea arhivă a Mănăstirii Putna, în care a arătat contextul istoric și patriotic în care au fost elaborate documentele false din 1728, 1756 și 1757. Ultimele două, sub amenințarea a grele blesteme, creau premisa neînchinării Mănăstirii Putna ca metoc Mitropoliei Moldovei sau oricărei alte mănăstiri sau loc sfânt.
În continuare, domnul Ioan Augustin Guriță a prezentat comunicarea „Și acum trimiteți pre fiii voștri ca să ia preoția de la arhiereii Țării Moldovei”. Putnenii și românii ortodocși din Transilvania în veacul al XVIII-lea. Domnia sa a reliefat contribuția ierarhilor Moldovei, proveniți în mare parte de la Mănăstirea Putna, la susținerea ortodoxiei din Transilvania, prin hirotonirea de preoți, trimiterea de cărți de cult ortodoxe și alte măsuri care au întărit identitatea confesională a românilor în Transilvania aflată sub schisma uniației în secolul al XVIII-lea.
La rândul lui, monahul Alexie Cojocaru a vorbit despre Alexandrina Magheru-Haralamb și Serbarea de la Putna din anul 1871. Eroina comunicării a fost o femeie cu spirit revoluționar, al cărei tată, generalul Gheorghe Magheru, a participat la Revoluția din 1848, iar ea însăși a adus o flamură pictată la Serbarea de la Putna din 15 august 1871, în care Sfântul Ștefan cel Mare era reprezentat ca un rege mântuitor al neamului, ieșind din mormântul său de la Putna.
A doua parte a sesiunii de dimineață a avut o pronunțată componență muzicologică, prin comunicarea arhidiaconului Avraam Bugu, Cea mai veche atestare onomastică în muzica de cult din Moldova, și a domnului Eduard Rusu, Instrumente muzicale în picturile și miniaturile de la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Avraam a scos la iveală prima mențiune onomastică a unui cântăreț de muzică psaltică din Moldova, în persoana diacului Gheorghe Sârbul, care la 1454 scria ca peveț (cântăreț) un document de danie al domnului Petru Aron către Mănăstirea Humor. De asemenea, domnul Eduard Rusu a analizat reprezentările de instrumente muzicale biblice (alăută, chimvale, talger, trâmbiță etc.) în frescele și manuscrisele miniate ale Mănăstirii Dragomirna și felul în care erau ele percepute de mentalul colectiv al epocii.
În final, maica stareță a Mănăstirii Dragomirna, stavrofora Maria Magdalena Gherghină, a prezentat Condicile manuscrise ale călugărilor Mănăstirii Dragomirna (1786–1878): trei condici în care sunt înregistrate date biografice despre călugării intrați în obștea Mănăstirii Dragomirna, originea lor, studiile, data tunderii în monahism ori a hirotoniei, arhiereul de care au fost hirotoniți, dovedindu-se prin aceasta izvoare prosopografice prin care cunoaștem personalul monahal al Bucovinei în perioada austriacă.
În a doua parte a zilei, domnul Adrian Andrei Rusu a vorbit despre Paraclisele castelului Suceava, în special despre fragmentele de frescă recuperate de arheologi de la paraclisul din cetatea Sucevei și de istoria arhitecturii în timpul Sfântului Ștefan cel Mare, care îndreptățește presupunerea că fiecare cetate avea paraclisul ei, pentru trebuințele sufletești ale familiei domnești.
Doamna Maria Magdalena Székely a prezentat cercetarea A fost sau n-a fost? Cometa Halley și lupta de la Obertyn (1531), în care a analizat fenomenul astronomic al cometei botezată ulterior „Halley”, care a apărut pe cer în diverse perioade (1222, 1301, 1531 etc.), făcând pe oamenii din Evul Mediu să vadă în ea semne cerești, cu un sens mistic, profetic sau eshatologic. Aceste semne erau interpretate, în general, ca anunțând un destin nefast precum invazia lui Ginghis Khan în Europa, după anul 1222. Însă o simbolistică pozitivă a primit cometa în spațiul polonez, justificând biruința polonezilor în fața domnului Moldovei, Petru Rareș, în bătălia de la Obertyn, în 1531.
Ieromonahul Iustin Taban a vorbit Despre călugărirea silită a Elenei Rareș (1552). Între canon și mentalitate medievală, în care a analizat obiceiul politic al călugăririi silite a pretendenților la putere, care în mentalul canonic medieval era văzut ca un mijloc de ispășire a sufletului față de greșelile politice față de domnie.
Ultima sesiune a Colocviului a debutat cu comunicarea domnului Mihai Anatolie Ciobanu, Despre câteva broderii românești aflate în Rusia. Autorul a vorbit despre 6 broderii moldo-vlahe păstrate la Muzeul Kremlinului, printre care un pocrovăț brodat de la Alexandru cel Bun, obiecte care vor fi cuprinse și analizate într-un viitor album despre odoarele românești păstrate în Rusia.
În continuare, doamna Emanuela Cernea a prezentat cercetarea De la Bunești la București. Epitaful uitat al lui Ștefan Tomșa II și istoria „fragilă” a țesăturilor de cult pictate, cu aplecare asupra vălurilor liturgice cu tema Plângerii pictate pe mătase și a trei piese de acest tip aflate în colecția Muzeului Național de Artă al României. Una din aceste piese are o deosebită însemnătate pentru genealogia domnului Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615, 1621–1623), dar și pentru studiul iconografic al Plângerii Domnului în spațiul românesc.
Ultima comunicare a aparținut domnului Ovidiu Cristea, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din București, intitulată Moartea lui Ștefan: o istorie, posibile implicații, în care autorul a analizat izvoarele venețiene despre moartea domnului Ștefan cel Mare, care infirmă veridicitatea scenariului executării liderilor celor două presupuse tabere de pretendenți de către domnul Ștefan cel Mare, aflat pe patul morții, scenariu intrat în mentalul colectiv prin opera lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, „Apus de soare”. Acest scenariu fals fusese pus în circulație în epocă de surse poloneze. În realitate, succesiunea la tronul Moldovei după moartea lui Ștefan cel Mare a fost una pașnică, neînregistrându-se nicio schimbare în componența Sfatului Țării, boierii susținând ascensiunea lui Bogdan al III-lea, fiul slăvitului voievod.
În încheierea Colocviului, gazda evenimentului de la Putna, părintele stareț Arhim. Melchisedec, a mulțumit tuturor participanților pentru contribuția lor la cunoașterea trecutului istoric al Putnei, a epocii lui Ștefan cel Mare, a artei religioase și monahismului românesc, iar domnul profesor Ștefan S. Gorovei, „ctitorul” de la Iași al Colocviilor Putnei, a încurajat cercetătorii să aducă la lumină toate descoperirile istorice din ultima vreme, pentru a intra în circuitul științific și a fi de folos celor care vor să cunoască adevărul istoric.
Următoarea ediție a Colocviilor urmează să se desfășoare la începutul lunii septembrie, în preajma aniversării sfințirii mănăstirii (3 septembrie 1469) și după sărbătorirea care marchează în mod deosebit viața sfântului locaș în acest an: 150 de ani de la Prima Serbare a românilor de pretutindeni, care a avut loc la Mănăstirea Putna în 15 august 1871.
A consemnat ieromonah Iustin Taban.