Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna a organizat, în perioada 3‒6 septembrie 2025, a XXXII-a ediție a Simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”. Lucrările simpozionului s-au desfășurat în sala de conferințe a Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” de la Mănăstirea Putna.

După slujba de Te Deum săvârșită în biserica voievodală a Mănăstirii Putna, a avut loc deschiderea lucrărilor. În cuvântul de întâmpinare, arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a amintit de sfințirea mănăstirii, în 3 septembrie 1469, prima ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, zidită ca necropolă domnească și care, în timp, a devenit un important centru cultural și de cercetare. Aici, cu prilejul „Colocviilor Putnei” organizate anual, „istoria, cultura și știința s-au întâlnit”.

În continuare, au fost prezentate mai multe cărți: Putere, diplomație și război în domnia lui Ștefan cel Mare: Un bilanț istoriografic (2004‒2024), două volume editate de Ovidiu Cristea și Liviu Pilat (Grup editorial DAR, București, 2024), care cuprind articole publicate în ultimii 20 de ani în revista „Analele Putnei”, studii considerate relevante pentru istoria politică, diplomatică și militară în timpul domniei lui Ștefan cel Mare; Bucovina neînfrântă (vol. 5 din colecția „Destin bucovinean”), Octoihul, tipărit de Mitropolitul Dosoftei (2025) și revista „Cuvinte către tineri” (2025), editate de Mănăstirea Putna, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

În perioada 2 – 10 septembrie, 15 studenți de la Facultățile de Istorie din Iași și din Cluj, specializați în Istorie medievală, organizează, la mănăstire, tabăra de toamnă „Istorie, patrimoniu și cercetare”. Tinerii participanți au  asistat la lucrările Colocviului și au organizat activități împreună cu profesorii și cercetătorii care au fost prezenți la Putna în aceste zile.

Sesiunea de deschidere a colocviului, moderată de doamna Dana Caciur-Andreescu, a cuprins două comunicări. Prima, a domnului Adrian Andrei Rusu – Călugări și olari la mijloc de secol XV. Câteva din învățămintele atelierului de la Mănăstirea Bistrița, a analizat bogatul material ceramic recuperat din cercetările arheologice desfășurate între anii 2017‒2023 la Mănăstirea Bistrița, pe baza căruia a schițat personalitatea unui călugăr-olar și realizările sale în atelierul din cadrul lăcașului de cult, până la distrugerea acestuia în 1476. Cea de-a doua comunicare, Despre un mitropolit donator la Mănăstirea Putna în prima jumătate a veacului al XVIII-lea. Note biografice și câteva lămuriri, a aparținut domnului Ioan-Augustin Guriță. Aceasta reconstituie biografia detaliată a lui Pahomie Ișpanovski, un ierarh de origine transilvană, nepot al Mitropolitului Dosoftei al Moldovei, ajuns mitropolit de Voronej, în Rusia. Prezentarea rezolvă o confuzie istorică frecventă între acesta și un alt ierarh contemporan, Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, ambii fiind originari din Ardeal și cu traiectorii similare.

În ziua de 4 septembrie 2025, prima secțiune, moderată de domnul Petronel Zahariuc, a început cu comunicarea domnului Ștefan S. Gorovei, Ștefan cel Mare: un simbol al istoriei monarhice românești, în care a prezentat politica funerară a lui Ștefan cel Mare, mănăstirile epocii sale, necropole pentru membrii dinastiei din care face parte, care devin locuri ale memoriei.

A urmat prezentarea Iulianei Dumitrașcu, Textile fictive și morminte princiare: contribuții la o relectură a fastului în epoca lui Ștefan cel Mare, în care a analizat catifelurile fictive care îmbracă soclurile mormintelor domnilor Moldovei, refăcute de Ștefan cel Mare, aflate în biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, motiv de relectură a statutului acestui tip de textile în Moldova, un mijloc privilegiat de manifestare a bogăției și statutului social, precum și de a onora memoria dinastică.

Comunicarea domnului Marius Diaconescu, Date vechi și noi despre organizarea campaniei regelui Ungariei, Matia, în Moldova în 1467, reprezintă o contribuție documentară referitoare la campania militară a regelui Ungariei, Matia, în Moldova lui Ștefan cel Mare, prin analiza unor documente inedite și reinterpretarea unor surse deja cunoscute.

În lucrarea sa, Două documente inedite despre implicarea regatului Poloniei în războiul antiotoman condus de Ștefan cel Mare, Andrei Mirea valorifică acte din arhivele din Polonia referitoare la finanțarea de către regele Cazimir al IV-lea a războiului purtat de Ștefan cel Mare împotriva Porții și care oferă, totodată, noi informații despre relațiile moldo-polone în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

A urmat doamna Maria Magdalena Székely, a cărei comunicare, Martirii lui Ștefan cel Mare, a avut ca punct de plecare descoperirea unor oseminte cu prilejul săpăturilor arheologice întreprinse la biserica din Războieni de către Gheorghe I. Cantacuzino, în 1973, anterioare lucrărilor de restaurare ale acesteia, pentru a afirma funcția memorial-colectivă a acestui lăcaș de cult.

Ultima comunicare a acestei secțiuni a fost cea a domnului Liviu Pilat, Pe urmele lui Sandrino către începuturile relațiilor moldo-otomane, în care a prezentat descendența lui Ștefan Lăcustă, în contextul relațiilor moldo-otomane.

Sesiunea de după-amiază, moderată de profesorul Marius Diaconescu, s-a deschis cu comunicarea Danei Caciur-Andreescu – Rolul lui Polo Minio în planurile matrimoniale ale lui Gașpar Graziani (februarie 1619), referitoare la modul în care s-a construit relația de încredere reciprocă dintre nobilul venețian Polo Minio și Gașpar Graziani, precum și rolul acestuia în demersurile matrimoniale ale domnului Moldovei.

Marina Cistiakova, în Early Cyrillic Translations of Thomas à Kempis’s the Imitation of Christ in the Context of Cultural and Ecclesiastical Relations between the Romanian Principalities and the Polish-Lithuanian Commonwealth in the First Half of the 17th Century a explorat traducerile slave bisericești timpurii ale tratatului teologic „De Imitatione Christi”, compus de Thomas à Kempis în anii 1420, în Olanda, cele două traduceri aparținând mitropolitului Petru Movilă și Udriște Năsturel.

A urmat Alina Kondratiuk cu lucrarea The Church of the Savior at Berestove as a Mirror of Kyiv’s Spiritual Renewal in the Age of Peter Mohyla, în care a examinat contribuțiile spirituale și culturale ale Sf. Petru Movilă în renașterea ortodoxă a Kievului secolului al XVII-lea și în restaurarea Bisericii Mântuitorului de la Berestove, monument ce reflectă transformări liturgice, teologice și artistice mai ample inițiate sub conducerea sa.

Iar studiul Verei Tchentsova, Tracing the Origins: A Group of Carved Wooden Crosses with Iconography Inspired by the Sinai Tradition (Kyiv, Pernik, Dragomirna, Moscow), a urmărit descoperirea provenienței unei cruci de lemn cunoscută sub numele de „Crucea lui Teofan”, păstrată acum la Muzeul Lavrei Pecherska din Kiev, care are afinități iconografice cu o cruce de lemn aflată la Muzeul din Pernik (Bulgaria) și cu alte două adăpostite în Muzeul Kremlinului din Moscova, respectiv în sacristia Mănăstirii Dragomirna, toate fiind cu iconografie inspirată de tradiția sinaieană.

În continuare, monahia Mariami Proca a prezentat Patrimoniul mobil de la Mănăstirea Dragomirna atribuit arhimandritului Vartolomei Mazereanu, păstrat în arhivele și depozitele mănăstirii, respectiv obiecte de cult ‒ cărți și icoane, care prin diverse însemnări au evidențiat contribuția acestuia la îmbogățirea patrimoniului cultural național, obiecte ce au fost restaurate și expuse în una din sălile Muzeului „Anastasie Crimca”.

Sesiunea s-a încheiat cu prezentarea domnului Petronel Zahariuc cu titlul Despre un „volum de documente” din care nu a răsărit o istorie! Ipostaze din viața Mănăstirii Humor de la mijlocul secolului al XVII-lea până la instaurarea stăpânirii austriece, referitoare la condica Mănăstirii Humor, al cărei autor este arhimandritul Vartolomei Mazereanu, pe baza căreia reconstituie trei ipostaze din viața mănăstirii, de la înființarea ei până la dezastrele de la mijlocul secolului al XVII-lea, continuând cu desființarea mănăstirii, la începutul stăpânirii austriece; informațiile oferite de acest „volum de documente” sunt întregite de altele, destul de puține, păstrate în alte fonduri și colecții de arhivă din țară și din străinătate.

În cea de-a treia zi a colocviului, 5 septembrie 2025, prima sesiune, moderată de profesorul Liviu Pilat, a fost deschisă de lucrarea domnului Ovidiu Cristea, Cuvinte și tăceri: salvconductele lui Ștefan cel Mare pentru logofătul Mihail, în care a analizat patru documente cunoscute istoricilor, salvconducte acordate de Ștefan cel Mare pentru logofătul Mihail (Mihul), în vederea aducerii în țară a celui care dusese la Poartă primul tribut al Moldovei, demersuri diplomatice rămase fără rezultat.

În continuare, Protos. Timotei Tiron, în comunicarea Odoare ștefaniene răzlețite a prezentat câteva obiecte descoperite întâmplător în biserica Lemonos, din insula Lesbos (Grecia), două mânecuțe cu portretele lui Ștefan cel Mare și a soției sale, Maria Voichița, și a avansat ipoteze privind prezența lor în această mănăstire.

Cercetarea domnului Alexandru Pascal, Manuscrise „ștefaniene”: falsificarea însemnărilor copiștilor și confuzii istoriografice, se referă la câteva manuscrise care au fost considerate de cercetători ca aparținând epocii ștefaniene, dar ale căror însemnări dedicatorii, falsificate mai târziu în Rusia, creează confuzii istoriografice.

În lucrarea sa, Pe urmele vechilor cărți ale Mănăstirii Solca, domnul Mihai Gicoveanu a urmărit parcursul și conținutul unora dintre cărțile de cult din fondul Mănăstirii Solca, risipite după desființarea acesteia în 1785, care se regăsesc astăzi la mănăstirile Putna, Sucevița, Dragomirna, la Biblioteca Academiei Române, ori chiar în Rusia.

Anca Elisabeta Tatay, în Arta grafică a cărților tipărite la Rădăuți (1744–1746), a prezentat arta grafică a cinci cărți imprimate în tipografia de la Rădăuți, înființată de către episcopul Varlaam, nu toate regăsindu-se astăzi în biblioteci (Catavasier, 1744; Antologhion, Ceaslov, Liturghie, 1745 și Ceaslov, 1746).

Sesiunea s-a încheiat cu lucrarea domnului Vladimir Acatrini, O medalie care deschide o pagină a trecutului „Arboroasei”, care se referă la o medalie consacrată jubileului de 55 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni la Putna, organizată de societatea „Arboroasa” din Cernăuți – 1926, păstrată în Muzeul istorico-etnografic al Liceului din Bahrinești, sat legat de numele voievodului Ştefan cel Mare.

Ultima sesiune a acestui colocviu, moderată de domnul Silviu Tabac, a fost deschisă de comunicarea lui Eduard Rusu, David și Solomon muzicieni. Scena „Moartea dreptului” în pictura bisericii Înălțării din Lujeni. Cercetarea analizează scena intitulată „Moartea dreptului”, prezentă în pictura bisericească de la Lujeni, scenă ce se deosebește de celelalte știute până acum prin faptul că, pe lângă David cântând la un instrument muzical, apare și Solomon, în postură de muzician, iar instrumentele la care cântă cei doi sunt noutăți pentru spațiul românesc și pentru instrumentele muzicale zugrăvite pe zidurile bisericilor.

Doamna Cristina Cojocaru, în Identificarea zugravului Gheorghe, autorul icoanelor din iconostasul bisericii mari a Mănăstirii Putna, a analizat icoanele care alcătuiesc iconostasul bisericii Mănăstirii Putna, precum și alte icoane aflate în depozitul Muzeului Mitropolitan din Iași și în Muzeul Național al Satului din București, aduse din alte biserici (de la Răpciuni, Brășăuți, Bicazul Ardelean) pentru a avansa ipoteza că toate aparțin aceluiași zugrav, Gheorghe, căruia îi schițează o scurtă biografie.

A urmat prezentarea domnului Emil Dragnev, Precizări privind sursele hagiografice ale ciclului „Vieții și minunilor Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei în pictura murală din Moldova secolelor XV‒XVI”, care aduce completări valoroase la studiul iconografiei „Vieții Sf. Nicolae”, ce contabilizează zece cicluri, cu alte două, necunoscute până acum, revelate de recentele restaurări de la Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți și Biserica Sf. Nicolae de la Mănăstirea Coșula. S-a subliniat necesitatea revizuirii surselor textuale ale acestor cicluri, prin introducerea unor noi texte, precizate în acest studiu.

Arhim. Dosoftei Dijmărescu a prezentat un studiu referitor la Condici ale călugărilor Mănăstirii Putna în perioada austriacă , folosind informațiile furnizate de prima dintre acestea, care acoperă perioada 1826/1827 până spre 1857, referitoare la numărul de viețuitori și vârsta lor, pregătirea anterioară călugăririi, locul unde s-a realizat aceasta, locul de proveniență (regiune și localitate), realizând o analiză sociologică, prin analiza unor grafice.

A urmat Iulian Tomeac cu lucrarea Arhimandritul Isaia Baloșescu și egumenia sa la Putna reflectată în documentele din arhiva mănăstirii (1805–1808), în care a analizat perioada egumeniei arhimandritului Isaia Baloșescu la Mănăstirea Putna, folosind surse din arhiva mănăstirii (protocoale, scrisori și circulare), referindu-se la aspecte privind viața monahală, obligațiile fiscale, precum și impactul războaielor napoleoniene asupra mănăstirilor.

Ultima prezentare, studiul monahului Alexie Cojocaru de la Mănăstirea Putna, File de istorie putneană. Protocolul poruncilor (IV), 1828– 1835, a continuat analiza începută în anii trecuți, cu cel de-al patrulea volum Protocolul poruncilor, care cuprinde scrisori adresate episcopului Isaia Baloșescu, în anii 1828‒1838, cu subiecte foarte diverse. Expunerea a acoperit însă doar câteva dintre cele mai importante: reparația bisericii mari a Mănăstirii Putna, din 1828, și pictarea parțială a acesteia, biserica din lemn a lui Dragoș Vodă din imediata vecinătate a mănăstirii, colectarea obiectelor de patrimoniu.

La finalul colocviului, a fost prezentat albumul Bălinești. Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești al arheologului Voica Maria Pușcașu, iar părintele stareț arhim. Melchisedec Velnic a rostit un cuvânt de încheiere și de mulțumire.

Sâmbătă, 6 septembrie, istoricii participanți la cea de-a XXXII-a ediție a Colocviilor Putnei au mers într-o excursie de studii la bisericile din Zaharești, Horodniceni, Slatina, Solca și Arbore.

Au consemnat Angela și Valentina Bilcea.