Editura Mitropolit Iacov Putneanul
Dragomirna. Istorie, tezaur, ctitori (I)
Primul din cele două volume care adună studii mai vechi și mai noi despre Mănăstirea Dragomirna și ctitorii ei. Dintre autorii articolelor îi menționăm pe Ipolit Vorobchievici, Emil Diaconescu, Teodor Balan, N. Iorga, Sorin Ulea, G. Popescu-Vîlcea ș.a.
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 412
EXTRASE
din carte
Școala miniaturistică de la Dragomirna
Exceptând manuscrisele de la Sucevița, odată cu începutul secolului al XVII-lea, ia naștere și se cultivă la Dragomirna, sub ocrotirea și directivele mitropolitului Anastasie Crimca, meșteșugul copierii și împodobirii manuscriselor cu ornamente și miniaturi.
În nici un loc de pe pământul românesc – în Muntenia sau în Moldova – nu s-au copiat și împodobit atâtea manuscrise ca la Dragomirna, după un plan de muncă bine stabilit, în care, fără îndoială, era prevăzută copierea principalelor cărți necesare cultului.
G. Popescu-Vîlcea
Dragomirna rămâne deschisă sub stăpânirea austriacă
După încorporarea Bucovinei la Austria, Mănăstirea Dragomirna era în două rânduri periclitată în existența ei, și anume: întâia oară când se decise desființarea mănăstirilor din țară (de toate erau zece mănăstiri și 13 schituri, cum și Schitul Mare sau Maniava de lângă Stanislau, în Galiția), afară de trei, adică Putna, Sucevița și Dragomirna sau Moldovița. În contra susținerii Dragomirnei se obiecta că e situată prea aproape de frontieră, totuși, considerându-se valoarea ei de artă, se hotărî eliminarea Moldoviței. Iară pe la începutul secolului XIX se ventila ideea de a împărți călugării în două din cele trei mănăstiri, închizându-se Dragomirna. Dară prin rezoluțiunea împărătească din 12 iunie 1832, se spulberă și acest pericol.
Ipolit Vorobchievici
Monument arhitectonic
Mănăstirea Dragomirna, alături de Galata, este un monument arhitectonic care, prin elementele noi ce le înfățișează, va influența stilul construcțiilor religioase din Moldova în sec. XVII. Urmând spiritul arhitecturii moldovenești, chiar și cu tendința ei spre înălțime, această biserică are însă elemente decorative noi, de influență a barocului apusean, precum și a Orientului caucazian-georgian: rozetele și scuturile și mai ales funia împletită, care se găsește în tot Orientul Apropiat, până în India și în Egipt, și care s-a folosit foarte mult în arta țărănească de la noi.
Emil Diaconescu