Colocviile Putnei
ediția a V-a
2–5 septembrie 2007, Mănăstirea Putna
Duminică, 2 septembrie 2007
Te Deum oficiat
de Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Deschiderea lucrărilor
Luni, 3 septembrie 2007
Paraschiva-Victoria Batariuc,
Putna
înainte de Putna. Note cu privire la începuturile mănăstirii
Voica Maria Pușcașu,
Cercetări
arheologice în incinta Mănăstirii Putna
Ștefan S. Gorovei,
Umbra lui Dragoș. La Putna
Petre Ș. Năsturel,
O
datină bizantină: vălurile bisericești din veșminte domnești și boierești
Monah Alexie Cojocaru,
Îngrijirea, apărarea și punerea în valoare a odoarelor Putnei (1775–1925)
*
Șerban Papacostea,
Politica
externă a lui Ștefan cel Mare: opțiunea polonă (1459–1472)
Nagy Pienaru, Ștefan Andreescu,
Sfidarea lui Mehmed al II-lea Cuceritorul de către Uzun Hassan. Un izvor inedit
Tatiana Panova,
Cu
privire la relațiile dintre Ivan al III-lea și Ștefan cel Mare
Ovidiu Cristea,
Declanșarea
războiului, victorii și intrări triumfale în Moldova lui Ștefan cel Mare:
evenimente, reprezentări, interpretări
Liviu Pilat,
De la Liov la Colomeea. Observații privind ceremonialul depunerii omagiului de către domnii moldoveni
Marți, 4 septembrie 2007
Excursie de studii
Miercuri, 5 septembrie 2007
Lucian-Valeriu Lefter,
Sfetnicii
din primii ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare
Petronel Zahariuc,
Noi
documente inedite de la Ștefan cel Mare și informații despre boierii săi
Ivan Biliarsky,
Două
manuscrise moldovenești din colecția Mănăstirii Schimbarea la Față de lângă
Veliko Târnovo
Ieromonah Dosoftei Dijmărescu,
Manuscrise
din biblioteca Mănăstirii Putna și proveniența lor
Ieromonah Marcu Petcu,
Ștefan cel Mare în viziune poporană la 1871–1873
*
Alexander Gertsen,
Palatul
principilor de Theodoro – casa părintească a Mariei de Mangop
Ilona Czamańska,
Descendenți
ai lui Ștefan cel Mare în familia Wiśniowiecki
Maria Magdalena Székely,
Bogdan
al III-lea – note de antropologie politică
Ștefan S. Gorovei,
Contribuții pentru istoria domniei lui Bogdan al III-lea
PUBLICAȚII
lansate
Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste aceea ce suntem în adevăr. Când Ștefan cel Mare își scăpa poporul întreg prin vitezele sale lupte, când întregul popor înălța rugi fierbinți către cer pentru măritul voievod, acesta, departe de a se mândri de propriile fapte, petrecea după obiceiul timpului de atunci, zile întregi în post și rugăciuni, și nu se orbea asupra primejdiilor ce-l așteptau și de acolo înainte, asupra muncii ce avea încă de muncit pentru a ajunge la țelul său. Să facem asemene astăzi și noi în felul nostru…
A. D. Xenopol
În adevăr, a fost cel mai mare conducător român cunoscut în istorie. Ștefan a fost, mai mult decât un erou care a dus în timpul lungii sale domnii (1457–1504) vreo patruzeci de războaie, în cea mai mare parte victorioase, un politician foarte prudent și un mare vizionar, care a înțeles mai bine decât toți contemporanii săi misiunea istorică a poporului român. Era încă foarte tânăr când a cucerit tronul tatălui său, uzurpat de altul, dar deja se simțea chemat să împlinească o misiune dificilă și glorioasă: să ia asupra țării sale moștenirea Bizanțului.
Mircea Eliade
În 1871, studenții români de la Universitatea din Viena, călăuziți de Mihail Eminescu și Ioan Slavici, puseră la cale o mare serbare de veselie la Mănăstirea Putna din Bucovina, în amintirea a patru sute de ani de la întemeierea ei de Ștefan cel Mare, care este și îngropat acolo. (…) Acum, în 1904, nu se putea ca glasul ce se ridica tot mai puternic în regatul românesc, chemând duhul ocrotitor al lui Ștefan părintele, să nu se audă oriunde se mai păstrează, împreună cu limba, și mândra conștiință a românimii.
Acest număr al revistei reunește textele unor comunicări susținute la diferite reuniuni științifice din cursul anului 2005.