Editura Mitropolit Iacov Putneanul
Lapidariul Mănăstirii Putna
Autori:
Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu, Paraschiva Victoria Batariuc (†)
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 286
EXTRASE
din carte
Construcții domnești
Urmărirea sistematică a disparităților și a informațiilor de toate soiurile ne-a dus mult mai aproape de o Putnă gotică foarte bine înzestrată de către ctitor – poate încă și de către urmașii săi direcți de la tron. Biserica a avut alături un palat domnesc, pe care, din false pudori, continuăm să-l degradăm la numele, astăzi prea de tot comun, de „casă”, a avut un turn-locuință, un turn de poartă și al clopotelor. Nu au fost simple înălțări, ci adevărate lucrări de zidărie, cu pietre îngrijit montate în asize, ridicate cu mecanisme anume aduse, s-au cioplit, încă nu știm pe unde, ancadramente de uși, ferestre, scări în spirală, cornișe, socluri, plăci de balcoane ori frize, pietre de mormânt, jgheaburi de apă.
Adrian Andrei Rusu
Mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare
În zona de sud a gropniței, în partea dreaptă, într-un arcosoliu, se află mormântul lui Ștefan cel Mare, un sarcofag confecționat din marmură de Carrara. Arcosoliul original a fost demontat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în anul 1871, în locul său a fost amenajată o vitrină din lemn și sticlă, împodobită cu broderii din fir de aur. (…) Ca urmare a unei vizite făcute la Putna în anul 1933 de regele Carol al II-lea a fost luată hotărârea refacerii baldachinului, după planurile arhitectului Horia Teodoru, folosind fragmentele originale și înlocuindu-se cele pierdute.
Paraschiva Victoria Batariuc (†)
Specificul pieselor lapidariului
Majoritatea covârșitoare a pieselor din lapidariul mănăstirii sunt de factură renascentistă, în parte influențate de moștenirea gotică din epoca ștefaniană. Aceste piese pot fi datate atât în secolul al XVI-lea, cât și în cel următor. Având în vedere perpetuarea unor elemente de profilatură gotică până în secolul al XVII-lea, o datare mai precisă a lor este practic imposibilă. Numărul mare de piese atrage atenția asupra importanței celor două secole amintite în istoria arhitecturii „Casei domnești” și a anexelor sale, fapt aproape omis în cercetările de specialitate de până acum.
Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu