Dragomirna, loc de memorie

Lovită de oști, jefuită de tâlhari străini și autohtoni, amenințată de prigonitori străini și autohtoni, Dragomirna – cu tot ceea ce înseamnă ea – rămâne un loc de memorie care exprimă și proclamă în chip strălucit biruința sufletului și a spiritului, a dragostei pentru frumos și armonie, a gândului jertfelnic prin care toate ale lumii se unifică și se înalță.

Școala de la Dragomirna

Se vorbește despre această școală datorită faptului că, vreme de două decenii, din inițiativa mitropolitului Anastasie Crimca s-au scris cărți destinate mai ales acestei mănăstiri, ceea ce a dus la concluzia că acele cărți se scriau aici, la Dragomirna. (…) Din scriptoriul inițiat și coordonat de Anastasie Crimca au ieșit manuscrise care conțin nu numai textele necesare oficierii slujbelor religioase, dar și scrieri destinate lecturii și texte juridice.

În timpul stăpânirii austriece

În răstimpul celor 143 de ani cât districtul Bucovinei (mai apoi Mare Ducat) s-a aflat în cuprinsul Imperiului, Dragomirna a continuat să fie un punct de reper pentru românii din zonă, ca și pentru cei de dincolo de noul hotar, veniți aici pentru „povățuire duhovnicească”, după cum scria Isaia Baloșescu în 1793.