Ultimii sihaștri

Viața schimnică și-a continuat existența până spre sfârșitul veacului al XVIII-lea, când începe să dispară din cauza împrejurărilor de ordin politic și social din Țările Române. În Bucovina, traiul sihaștrilor devine tot mai greu începând cu anul 1775, după ocuparea acestei părți a Moldovei de către armatele Austriei. Cei din urmă sihaștri din Bucovina au fost cei de la „Sihăstria Putnei”. În anul 1784, când a adormit în Domnul starețul Natan al Sihăstriei Putnei, a murit și ultimul stareț de sihaștri din Bucovina, sihăstria fiind desființată.

Mănăstirea Dragomirna

Stilul și tehnica în arta miniaturistică de la Dragomirna dau manuscriselor o notă precisă de individualitate, comparativ cu celelalte miniaturi românești. Articolul concepe desenele în mod decorativ, conducându-se după modele bizantine, adică împodobirea fiecărui manuscris prezintă două părți: imagini și ornamente, bine desenate, dar se deosebește de operele bizantine care păstrează aspectul organic al figurii și desenul obiectelor cu caracterul lor individual. Arta școlii de la Dragomirna este o artă religioasă populară, în care se observă o tradiție a miniaturisticii autohtone, completată cu idei noi, inspirate din arta monumentală a bisericilor locale.

Mănăstirea Slatina

Cea mai însemnată operă de arhitectură moldovenească de la mijlocul secolului al XVI-lea o reprezintă Mănăstirea Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu, zidită în 1554 și sfințită la 14 octombrie 1558, de către mitropolitul Grigorie al Moldovei. Domnitorul a înzestrat-o cu multe danii în bani, sate și munți împăduriți. În 1823 încep refacerea acoperișului chiliilor și turnurilor, iar în 1829, arhimandritul Filaret reconstruiește Paraclisul.