Pomelnicul Mănăstirii Putna din 1756

Alcătuit de către ieromonahul putnean Natanail Dreteanul, este cel mai vechi pomelnic al Mănăstirii Putna, păstrat până în prezent. A fost scris, conform foii de titlu, „cu osârdia” și din porunca mitropolitului Iacov Putneanul, în anul 1756, la începutul unei perioade de reconstrucție a mănăstirii, ce a avut ca inițiator și sprijinitor chiar pe acest mitropolit. Înnoirea mănăstirii a adus cu sine și înnoirea pomelnicului, care a fost rescris pe un alt suport.

Pomelnicul Sihăstriei Putnei din 1768

Pomelnicul cel mare al schitului, scris „cu toată oserdiia și silința a Preacuviosului părinte Pieroshimonah chir Sila”, starețul așezământului, și cu mâna smeritului „ieroshimonah Nathan, fiiu al aceștii Sf(i)nte Săhăstrii”, (…) a fost scris în anul 1768, zece ani după ce egumenul Sila terminase de zidit biserica din piatră. Codicele are astăzi 50 de file și conține în jur de 380 de nume.

Pomelnicul Mănăstirii Sfântul Onufrie din 1764

Prima observație privitoare la numele înscrise în pomelnic este aceea că găsim aici nume de mari binefăcători, care apar și în pomelnicul cel mare al Mănăstirii Putna din anul 1756. Aceasta confirmă legătura duhovnicească care exista între lavra cea mare a Putnei și metocul ei. Primul dintre acești binefăcători este proin mitropolitul Iacob Putneanul, care „mult ajutor au dat aceștii Sf(i)nte mănăstiri”.