Editura Mitropolit Iacov Putneanul
Pomenirea lui Ștefan cel Mare (I)

N. Iorga are marele merit de a fi adunat în paginile unei broșuri descrierea sărbătoririi a 400 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare.
Autor:
N. Iorga
Anul apariției: 2007
Numărul de pagini: 102
EXTRASE
din carte
Românii de peste hotare
În 1871, studenții români de la Universitatea din Viena, călăuziți de Mihail Eminescu și Ioan Slavici, puseră la cale o mare serbare de veselie la Mănăstirea Putna din Bucovina, în amintirea a patru sute de ani de la întemeierea ei de Ștefan cel Mare, care este și îngropat acolo. (…) Acum, în 1904, nu se putea ca glasul ce se ridica tot mai puternic în regatul românesc, chemând duhul ocrotitor al lui Ștefan părintele, să nu se audă oriunde se mai păstrează, împreună cu limba, și mândra conștiință a românimii.
Serbarea de la Iași
Dis de dimineață, Iașii fură deșteptați pentru serbare. Locul unde ea trebuia să se desfășure era impus de la sine: el nu putea să fie altul decât piața foarte întinsă dinaintea marelui Palat Administrativ, pe care o stăpânește statuia turnată în bronz a lui Ștefan, călare, cu buzduganul în mână. (…) Mitropolitul sluji panahida înaintea voievodului de bronz, păzit de tunuri cucerite deunăzi; fără nici o înțelegere mai dinainte, și aici cuvintele frumoase ale rugăciunii de pomenire făcură să se plece genunchii.
Serbarea de la Putna
Panahida se desfășură măreață. În fruntea clerului, un bătrân cu fața tânără și părul, barba ca zăpada, mitropolitul Repta, al Bucovinei, rostește senin frumoasele cuvinte românește ale slujbei de pomenire. Cuvântarea cea mare o ține istoricul D. Onciul, născut în Bucovina, la Straja, nu departe din Putna, și ajuns astăzi profesor de istoria românilor la întâia lor universitate, în București.