Mormântul Sfântului Ștefan

Piatra mormântală a Marelui Ștefan, pe care și-a pregătit-o încă de pe când era în viață, se află în pronaosul sau a doua despărțitură a bisericii, lângă păretele de miazăzi. Pe ea se află așternut un covor de catifea cu fir de aur, ce este pus de fiul său Bogdan Voevod, și pe acest covor se află așezate, acum, o urnă de argint și o cădelniță de aur, ale cărei lănțujele sunt date în jurul capacului acelei urne. În păretele de aici sunt bătute două covorașe frumos și bogat împodobite.

(Episcop Iacov Antonovici)

Parastasul

Profesorul Ștefan Șaghin de la universitatea din Cernăuți ține predica. Urmează o liniște profundă. Moare un om, pe care lumea îl credea că nu va mai muri, moare Domnul unei țări și ca el altul nu va mai fi; moare părintele unui popor și după el nu va mai fi drăguțul lui popor!... (Al. T. Dumitrescu)

Cortegiul

Acest murmur se apropie tot mai tare, se deslușește și acum se aude bine: E „Deșteaptă-te Române”, cântat de mii și mii de guri, de o mulțime mare de popor în fruntea căreia pășește mândru întreaga studențime universitară română. Să cutremură zidurile bătrânei mănăstiri de puternicele accente ale războinicului marș. Totul era uitat; toate inimile erau unite și din toate răsuna armonic. „Acum ori nici odată…” (Arhimandrit Teofil Patraș)