Editura Mitropolit Iacov Putneanul
Vechea mănăstire greco‑ortodoxă Putna. Istoria Mănăstirii Putna
Cea de a doua lucrare, Geschichte der Kloster Voroneț und Putna, aparține lui Franz Adolf Wickenhauser și a fost tipărită la Cernăuți în anul 1886.
Cartea conține atât traducerea în limba română, cât și transliterarea în alfabet latin a textului original, care a fost tipărit cu alfabet gotic.
Autori:
Karl Adolf Romstorfer; Franz Adolf Wickenhauser
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 272
EXTRASE
din carte
Vechea mănăstire greco‑ortodoxă Putna
Cea mai mare parte a proprietăților Putnei provine de la ctitorul princiar al mănăstirii, Ștefan cel Mare. Potrivit daniei sale, din averea bunurilor ctitoricești trebuiau să fie întreținute clădirile mănăstirii iar personalul mănăstirii să aibă un venit cum se cuvine. După poruncile ctitorului, călugării (monahii) trebuiau să se roage după ritualurile prescrise pentru salvarea duhului său și a urmașilor săi, să oficieze sfânta liturghie pentru ei, iar sărbătorile Sfintei Fecioare să le prăznuiască cu solemnitate deosebită; în cele din urmă, oaspeții mănăstirii trebuiau să fie primiți cum se cuvine iar sărăcimea să găsească adăpost și sprijin.K. A. Romstorfer
Legendele Putnei
Legendară, la fel ca timpurile dinaintea construirii mănăstirii, este și înălțarea bisericii mănăstirești. Locul fusese deja stabilit, însă unde aveau să fie poarta, altarul și turnul‑clopotniță urma să fie stabilit prin puterea și îndemânarea cu trasul cu arcul. Pentru aceasta, Ștefan și‑a luat tolba și arcul și a purces cu trei boieri pe culmea celui mai apropiat deal. Întâi a întins Ștefan arcul, a slobozit o săgeată în jos, în vale, iar acolo unde aceasta a căzut, destul de departe, a fost locul de altar și mesei darurilor. După aceea, a tras o săgeată vătaful pajilor, iar acolo unde aceasta a căzut, a fost locul pentru ușa bisericii.
Franz Adolf Wickenhauser
Ștefan cel Bătrân
Ștefan cel Bătrân, numit mai târziu și „cel Bun” și „cel Mare”, învinsese pe unchiul său, voievodul Petru Aron, cu sprijinul valahului Vlad V, crudul Țepeș, împreună cu moldoveni și valahi, la Doljești, 12 aprilie 1457/6965, și, după aceea, la Orbic, după care s‑a așezat pe scaunul voievodal, la Suceava.Petru Aron a fugit la Regele Cazimir al IV‑lea, în Polonia. Însă, întrucât era de știut că de acolo, pentru a ajunge din nou voievod, avea să stârnească neliniști în țară, Ștefan a stăruit să încheie pace cu polonii (1459), pentru ca acestuia să nu‑i fie îngăduită șederea în preajma hotarului moldovenesc.Franz Adolf Wickenhauser