Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna a organizat,  în perioada 30 august–3 septembrie 2023, a XXIX-a ediție a simpozionului internațional de istorie Colocviile Putnei. Lucrările simpozionului s-au desfășurat în Sala „Mitropolit Iacob Putneanul” și în Sala „Egumenilor” ale Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” de la Mănăstirea Putna.

După slujba de Te Deum săvârșită în biserica Mănăstirii Putna, a avut loc deschiderea lucrărilor, cuvântul de întâmpinare fiind rostit de arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, fiind urmat de părintele Constantin Oprea, consilier cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a citit mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic.

În continuare, au fost prezentate ultimele publicații editate de Mănăstirea Putna: albumul Tezaurul Mănăstirii Putna. 1871, Eminescu și serbările Putnei, volumul Refugiul. 1940−1945 (vol. 4 din colecția „Destin bucovinean”), Cuviosul Eustatie Protopsaltul și Școala muzicală de la Putna. Studii și articole (vol. 1) și revista „Cuvinte către tineri” (2023).

Comunicarea care a deschis colocviul a fost cea a domnilor Alexander G. Gertsen și V.L. Ruev − Armamentul otomanilor: de la Constantinopol la Mangop. La 470 de ani de la căderea Bizanțului, în care au prezentat armele folosite la asediul turcesc asupra cetății Mangop, au încercat să descrie cu multe detalii scenariul operațiunilor militare desfășurate împotriva zidurilor Constantinopolului, informațiile folosite provenind din consemnările martorilor asediului și din descoperirile arheologice întreprinse în zonă.

A urmat vernisajul expoziției dedicat Cuviosului Eustatie Protopsaltul și Școlii muzicale de la Putna, în care arhid. Avraam Bugu și lect. univ. Evghenia Ignatenco din Kiev au arătat contribuția Cuviosului Eustatie la răspândirea cântărilor psaltice și câteva aspecte legate de antologhioanele marelui protopsalt. Prezentarea a fost însoțită de vizionarea filmului Cuviosul Eustatie Protopsaltul și Școala muzicală de la Putna, realizat de Trinitas TV, despre care au vorbit pr. George Aniculoaie, Simona Ștefania Iordache și Irina Simitopol.

Ziua de 31 august 2023 a debutat cu două secțiuni, desfășurate simultan. Prima, moderată de domnul Ovidiu Cristea, a început cu comunicarea lui Andrei Mirea, Noi informații despre solia lui Ștefan cel Mare în Caffa (decembrie 1459–ianuarie 1460), care a adus clarificări despre această acțiune diplomatică a domnului Moldovei, precizând că singura sursă de informații este reprezentată de socotelile financiare ale administrației din Caffa. Analiza atentă a cheltuielilor solului moldovean în Caffa a revelat noi amănunte de istorie politică, socială și economică, prețioase pentru istoria spațiului pontic din veacul al XV-lea.

A urmat comunicarea domnului Liviu Pilat, Conflict și diplomație în relațiile moldo-ungare (1470–1475), în care a insistat asupra relațiilor moldo-ungare, în intervalul 1470–1475, cu precădere asupra principalelor momente ale încheierii alianței militare din 1475. Negocierile au fost cunoscute și în Polonia, dar regele nu a încercat să le împiedice, pentru a nu periclita relațiile polono-otomane.

Prezentarea domnului Nagy Pienaru, Moștenirea lui Ștefan cel Mare. Relațiile Moldovei cu Imperiul Otoman (1503–1511) reprezintă o contribuție documentară referitoare la înscrisuri ale cancelariei sultanale, cuprinse în defterul păstrat la Biblioteca Municipală din Istanbul, care permit cunoașterea diferitelor aspecte ale relațiilor complexe ale Moldovei cu Imperiul Otoman în perioada dintre 1503 și 1512.

În a doua sa comunicare, Ispravnicii de pisanii. Cazul lui Cârje de la Războieni (1496), Andrei Mirea a vorbit despre descoperirea unei inscripții, aflată pe cornișa pisaniei amplasată pe zidul bisericii din Războieni, oferind ocazia autorului să prezinte istoria medievală a neamului Cârjeștilor, dar și să aprofundeze modul în care erau concepute pisaniile așezate pe monumente religioase.

În prezentarea sa, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița. Considerații trecute și actuale, domnul Lucian-Valeriu Lefter a pornit de la un manuscris păstrat la Biblioteca Academiei Române, care conține Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, publicat de Damian P. Bogdan în 1941, și care a beneficiat de un studiu critic al slavistului Petru Caraman, în care acesta a ridicat multe semne de întrebare. Expertiza realizată în 2016 de Institutul Național de Expertiză Criminalistică este în măsură să confirme sau să infirme concluziile ultimului editor al Pomelnicului, precum și ipotezele cercetătorilor care au studiat acest document.

Ultima comunicare din această secțiune a fost cea lui Arcadie Bodale, Despre Marușca, mama lui Alexandru, din pomelnicul Mănăstirii Bistrița. O problemă controversată din viața lui Ștefan cel Mare, în care a prezentat istoriografia referitoare la această problemă controversată din viața domnului Moldovei, aducând argumente mai mult sau mai puțin convingătoare privind existența unui fiu, Alexandru, și la relația cu mama acestuia Marușca sau Evdochia.

A doua secțiune, cea de muzicologie, a fost moderată de arhid. Avraam Bugu și, în a doua parte, de doamna Elena Chircev. Lucrarea de început a fost cea a doamnei Elena Chircev, Tezaurul muzical putnean în preocupările cercetătorilor români, în care aceasta și-a propus să sintetizeze toate contribuțiile secolelor trecute și să sublinieze însemnătatea cercetărilor referitoare la manuscrisele muzicale redactate în perioada medievală de monahii putneni, pentru mai buna cunoaștere a rolului centrelor monahale, mai cu seamă a Mănăstirii Putna, la perpetuarea muzicii bizantine în spațiul românesc și a contribuției psalților autohtoni la îmbogățirea repertoriului liturgic.

Pr. Ionuț-Gabriel Nastasă, în Cercetători devotați ai Școlii muzicale putnene: Traian și Gabriela Ocneanu, a evidențiat rolul soților Traian și Gabriela-Constanța Ocneanu din Iași în impulsionarea cercetării și punerea în valoare a tezaurului muzical putnean, prin activitățile Centrului de Studii Bizantine din Iași, înființat și condus de aceștia. Ei au descoperit unele manuscrise aparținând Școlii muzicale de la Putna și au alcătuit studii și articole pe această temă, au recomandat studiul comparativ cu manuscrise slave, scrise în notație kieveană, perspectivă care începe să fie acceptată tot mai mult în cercetările de astăzi.

Monahul Teoctist Munteanu, în comunicarea Realizarea unei replici după un manuscris de secol XVI – o perspectivă inginerească, a prezentat demersul realizării unei replici după Antologhionul lui Eustatie Protopsaltul, datat la 1511, aflat astăzi în Arhivele de Stat ale Rusiei, în vederea expunerii ei în muzeul Mănăstirii Putna.

În continuare, Evghenia Ignatenko în The Pripeale of the Monk Filotei in the Ukrainian and Belarusian Church Chant Tradition a prezentat câteva manuscrise muzicale ucrainene și belaruse care conțin pripele călugărului Filotei de la Mănăstirea Cozia, ce oferă posibilitatea explorării trăsăturilor regionale ale funcționării lor în ținuturile ucrainene-belaruse.

Studiul arhid. Avraam Bugu, Antologhioanele lui Pafnutie Protopsaltul și Teodosie Zotika, aduce argumente privind atribuirea a două antologhioane putnene lui Pafnutie Protopsaltul și, respectiv, Teodosie Zotika, ambii exponenți importanți ai Școlii muzicale de la Putna.

Iar arhid. Serafim Grigorescu, în comunicarea Catavasiile Floriilor sau Canonul Stâlpărilor, compoziție reprezentativă în procesul de „românire a cântărilor”, a încercat să traseze câteva date biografice despre Filotei sin Agăi Jipei, care s-a afirmat în istoria muzicii psaltice ca autor al Psaltichiei rumânești din 1713, antologie considerată un adevărat tezaur muzical. Părintele a adus și câteva clarificări asupra acestei compoziții din manuscrisul marelui dascăl, care a stârnit interesul muzicologilor români.

Sesiunea de după-amiază, moderată de arhim. Policarp Chițulescu, s-a deschis cu comunicare pr. Dumitru Tincu − Icoana hramului din pictura murală a bisericii Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Hârlău și datarea picturii interioare. O interpretare, care cuprinde o cronologie a contribuției specialiștilor la înțelegerea picturii murale a bisericilor medievale ale Moldovei și în care analizează mai multe icoane ale hramului (din pictura murală din naos, din pronaos, din iconostas, de pe fațada nordică) a bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Hârlău.

Protos. Timotei Tiron, în comunicarea Note despre un fragment de broderie din patrimoniul Mănăstirii Putna a arătat că după numeroase mutări și schimburi petrecute în ultimele două veacuri, tezaurul Mănăstirii Putna este alcătuit din odoare ale ei înseși și din odoare ale altor biserici și mănăstiri. În plus, acestea au suferit prefaceri și înnoiri, au fost desfăcute sau li s-a schimbat destinația. Între broderiile de tradiție bizantină care mai există astăzi, se numără câteva fragmente a căror proveniență este necunoscută. Datarea și identificarea lor nu se poate face doar prin metode vizuale și prin analiză stilistică. Este nevoie de o atentă cercetare a arhivelor, de analize comparative între piese și de amănunțite investigații fizico-chimice în laborator.

Comunicarea Emanuelei Cernea, Simptome ale alterității în broderia de tradiție bizantină din România: epitafele rusești de la Mănăstirea Dragomirna, Bistrița vâlceană și Bran, se referă la trei epitafe, unele dintre cele mai vechi broderii păstrate în România, de o calitate artistică excepțională, dar care au rămas în afara repertoriilor de gen, despre ele fiind publicate doar articole punctuale. De aceea, a încercat să le prezinte ca pe un ansamblu cultural și să explice în ce măsură au putut sau nu influența arta țării de adopție.

În continuare, Cristina Cojocaru a prezentat lucrarea Iconostasul bisericii mari a Mănăstirii Dragomirna și modelul său putnean în care a ridicat problema originii și a transformărilor succesive survenite în istoria iconostasului Mănăstirii Dragomirna, în încercarea de a descifra prin intermediul acestuia rețeaua complexă de relații creată între mănăstirile din nordul Moldovei și Imperiul Rus în veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea.

Studiul Iulianei Dumitrașcu, Considerații asupra unei serii de chivote moldovenești cu formă microarhitecturală goticizată, a avut în vedere cercetarea a patru chivote provenind de la ctitorii moldovenești și aflate în diferite colecții din țară, care fac parte dintr-o serie tipologică de chivote cu formă microarhitecturală de inspirație gotică ce a cunoscut o mare popularitate atât în Moldova, cât și în Serbia. Studiul propune examinarea evoluției stilistice locale a acestui model specific, dar mai ales contextualizarea motivațiilor comanditarilor din culisele actelor de danie.

În cea de-a treia zi a colocviului, 1 septembrie 2023, comunicările au fost dedicate împlinirii a 535 de ani de la zidirea Mănăstirii Voroneț și au fost moderate de domnul Silviu Tabac.

Sesiunea a fost deschidă de domnul Ovidiu Cristea cu lucrarea Pentru o istorie simbolică a ctitoriilor ștefaniene, în care și-a propus să reia discuția despre legenda întâlnirii dintre Ștefan cel Mare și Daniil Sihastrul, insistând pe epilogul „cuvântului” lui Ion Neculce potrivit căruia, la sfatul cuviosului, Ștefan cel Mare a ctitorit Mănăstirea Voroneț, care a devenit ctitorie domnească, în 1488. A arătat că o nouă lectură a actelor de danie ar putea evidenția caracterul performativ al actelor de cancelarie, precum și relația specială dintre domnul Moldovei și Sf. M. Mc. Gheorghe, căruia i-a fost închinat sfântul locaș. În ultima parte a comunicării, a readus în discuție locul sfinților militari în ideologia epocii ștefaniene și relația dintre Sf. Gheorghe și alți sfinți militari care au ocupat un loc special în devoțiunea lui Ștefan cel Mare.

În continuare, domnul Ștefan S. Gorovei în comunicarea Voroneț. Întrebări și răspunsuri a ridicat problema realizării unei cercetări istorice adevărate a Mănăstirii Voroneț, nu doar despre picturile, care dau numai o parte din valoarea moștenirii sale, ci și despre viața oamenilor care au ales să trăiască între zidurile ei, despre rânduielile, munca și creațiile lor, despre ritmul vieții, despre ceea ce se citea în afara rugăciunilor obișnuite și a slujbelor, dar și despre ce se scria, cine au fost ctitorii mari și mici, dăruitorii și binefăcătorii mănăstirii, despre relațiile cu alte așezăminte monahale, despre modul cum era condusă și egumenii mănăstirii, cum s-au ilustrat ei în ascultarea respectivă. A precizat că Putna este un bun exemplu în această privință, experiența lucrului la istoria mănăstirii punând în lumină metoda și căile de urmat într-o asemenea întreprindere.

Cercetarea domnului Iosif Camară, Un martor al începuturilor scrisului în limba română: Psaltirea slavo-română de la Voroneț, se referă la Psaltirea Hurmuzaki, datând probabil de la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, și Psaltirea Voronețeană, scrisă în vremea pictării Voronețului, care conservă cel mai fidel trăsăturile redacţionale ale traducerii primitive. A insistat asupra Psaltirii Voronețene, care reprezintă un martor esenţial al celei mai vechi redacţii a Psaltirii slavo-române și o mărturie directă despre condiţiile în care au apărut cele mai vechi texte româneşti.

În lucrarea sa, Vornicul Gligorcea Crăciun și mormântul său de la Voroneț, doamna Maria Magdalena Székely a pornit de la descoperirea mormântului vornicului Țării de Sus, Gligorcea Crăciun, și al mamei sale, Maria, în urma unor cercetări arheologice efectuate la Voroneț, în 1963, prilej pentru a realiza o descriere a activității acestui dregător domnesc și a neamului său.

Ioan-Augustin Guriță în Contribuții la istoria Mănăstirii Voroneț în veacul al XVIII-lea a prezentat mai multe aspecte necunoscute sau mai puțin cunoscute legate de starea economică și patrimoniul Mănăstirii Voroneț în veacul al XVIII-lea, în special în anii existenței ca așezământ monastic, și a analizat situația mănăstirii, în perioada 1781–1785, în raport cu autoritățile austriece și Episcopia condusă de Dosithei Herescu.

Sesiunea de după-amiază, moderată de domnul Ștefan S. Gorovei, a fost deschisă de comunicarea domnului Mihai-Bogdan Atanasiu, Ctitori ai Voronețului din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea. Cercetarea i-a avut în vedere pe ctitorii și binefăcătorii mireni ai Mănăstirii Voroneț din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea,  a căror calitate de ctitori reiese din paginile pomelnicului mănăstirii, înnoit de către arhimandritul Vartolomei Mazereanu în anul 1775, și a identificat și analizat din punct de vedere genealogic și prosopografic 16 grupuri de ctitori, reconstituind o pagină importantă din istoria mănăstirii.

A urmat Marius Chelcu cu lucrarea Moșiile și arhiva Mănăstirii Voroneț: reconstituire după un inventar de la începutul secolului al XIX-lea, în care a analizat conținutul unui inventar al documentelor mănăstirilor din Bucovina, alcătuit în anul 1805 de către o comisie austriacă, care a pus în practică intenţia mai veche a vânzării moşiilor pe care aşezămintele bucovinene le aveau în Moldova, atenția autorului fiind îndreptată asupra patrimoniului Mănăstirii Voroneţ.

Comunicarea monahiei Elena Simionovici, Însemnări spre neuitare, a constat în prezentarea unui caiet descoperit la Voroneț, intitulat Expozitura parohială ortodoxă română Voroneț, care cuprinde, începând cu 1 septembrie 1932, impresiile și semnătura unor oameni de rând sau personalități, în pelerinaj sau care au vizitat mănăstirea, între care Vasile Voiculescu, Ionel Teodoreanu, arh. G.M. Cantacuzino, Milița Petrașcu, sculptorul Irimescu, Martha Bibescu, gen. Rosetti, vizitatori din toate colțurile Europei (Finlanda, Spania, Italia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Danemarca, Polonia), dar și din afară ei (Haiti, Cuba, Salvador), chiar și Regele Mihai I.

Comunicarea stavroforei Gabriela Platon a fost o evocare a Stavroforei Irina Pântescu – întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, căreia i-a creionat o scurtă biografie pentru a arăta contribuția sa la restaurarea și reconstruirea mănăstirii.

Ultima zi a lucrărilor colocviului, 2 septembrie 2023, a avut din nou două secțiuni, desfășurate în paralel. Prima secțiune a cuprins comunicări dedicate Mănăstirii Voroneț, fiind moderată de domnul Ioan-Augustin Guriță. Iar prima lucrare prezentată a fost cea a Elisabetei Negrău, Hagiografie și identitate. Sfinții daci și traci în menologurile medievale din Balcani și Țările Române, în care s-a referit la canonizarea şi cultul sfinților locali slavi în Bisericile balcanice, care au contribuit la crearea unei identităţi proprii, alta decât cea bizantină, și care reflectă istoria bisericească şi politică a statelor din Balcani. Această construcţie identitară reflectată în selecţia menologică şi panegiricele sfinţilor locali ai ţaratelor sud-slave a fost transferată, prin circulaţia manuscriselor şi a structurilor iconografice, şi către Ţările Române.

Doamna Elena Firea, în comunicarea Sfinții de lângă prag. Iconografia intrării în Biserica Sf. Gheorghe de la Voroneț, a analizat iconografia din preajma portalului sudic al bisericii de la Voroneț, scopul demersului fiind acela de a desluși resorturile și semnificațiile asocierii iconografice întâlnite aici, a doi sfinți locali, Sf. Ioan cel Nou și Cuviosul Daniil Sihastrul.

Lucrarea lui Andrei Dumitrescu „Ce cântare vrednică îți va aduce neputința noastră?”. Arhangheli și sfinți melozi în iconografia nartexului de la Voronețși-a propus să exploreze implicaţiile definirii imaginii ca o prezenţă activă în spaţiul sacru din pictura murală moldovenească, de la sfârşitul secolului al XV-lea şi din prima jumătate a secolului al XVI-lea, utilizând ca studiu de caz configuraţiile iconografice locale dezvoltate în jurul imaginii Maicii Domnului Orantă, plasată în mod tradiţional în calota pronaosului.

 Domnul Emil Dragnev în comunicarea Sursele textuale ale Ciclurilor Vieții Sfântului Gheorghe în picturile murale de la Voroneț și Arbore s-a referit la textele hagiografice, canonice și apocrife, referitoare la viața Sf. Gheorghe, ce au fost traduse în slava veche și au avut o circulație intensă, surse de reprezentare a ciclului Sf. Gheorghe din picturile murale de la Voroneț și Arbore.

Ultima lucrare prezentată, scrisă de mai mulți cercetători care au participat la studiul științific, Andrei Buzatu, Nicolae Buzgar, Andrei Ionuț Apopei, Vasile Cotiugă,Provocarea laserului: cercetarea picturii murale de la Voroneț prin spectroscopia Raman, a oferit informații valoroase obținute în urma analizei compoziției pigmenților verde și albastru din frescele exterioare de la Voroneț, utilizând spectroscopia Raman, o metodă analitică și eficientă folosită în identificarea mineralogiei pigmenților din operele de artă.

Cea de-a doua secțiune a fost deschisă de comunicarea Sfânta Mănăstire Putna în arhiva patrimoniului românesc. O evaluare a Ralucăi Iosipescu și Sergiu Iosipescu, în care au fost prezentate documentele din arhiva Secțiunii pentru Bucovina a Comisiunii Monumentelor Istorice, creată după 1920.

A urmat Augustin Mureșan cu lucrarea Steagul femeilor române moldovene din Iași și Serbarea de la Putna, din anul 1871, în care a descris în detaliu Steagul femeilor române moldovene din Iași în Serbarea de la Putna, din anul 1871.

În studiul său, Prima Condică de oaspeți a Mănăstirii Putna, 1876−1895, pr. Alexie Cojocaru de la Mănăstirea Putna a analizat, așa cum spune și titlul, prima condică de oaspeți a Mănăstirii Putna, completată în anii 1876−1895, într-o perioadă în care Bucovina făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Autorul a extras din condică numele mai multor personalități religioase, culturale și politice din Bucovina, dar și din alte spații, inclusiv România, și a prezentat pe scurt viața și activitatea acestora.

În continuare, Mircea-Cristian Ghenghea a prezentat lucrarea Ștefan cel Mare și serbările din anul 1904. Ecouri în presa maghiară a vremii, care se referă la modul în care presa maghiară a urmărit și a prezentat, în manieră specifică intereselor Budapestei, derularea manifestărilor organizate în Regatul României, precum și la Mănăstirea Putna, dedicate împlinirii a 400 de ani de la strămutarea la veșnicele locașuri a voievodului Ștefan cel Mare, încercând creionarea anumitor imagini ale lui Ștefan cel Mare, precum și ale acțiunilor care l-au avut ca laitmotiv pe voievodul moldovean.

A urmat comunicarea Marea Serbare Uitată de la Putna – 2/15 iulie 1919, în care Alis Niculică face un istoric al serbării de la Putna din 1919, inițiată de Asociația „Frăția Moldovei Unite” de la Iași, la care au participat membri ai asociației, miniștri din guvernul României, generali, profesori universitari și reprezentanți ai autorităților ieșene. Argumentul alegerii subiectului este faptul că acest eveniment a fost „uitat” în lucrările de referință dedicate serbărilor naționale de la Putna, cea a istoricului Anghel Popa și în lucrarea omagială apărută la Mănăstirea Putna în 2021.

Prima secțiune din cea de-a doua parte a zilei, a fost moderată de domnul Liviu Pilat. Ea a debutat cu articolul lui Alexandru Pascal, Despre moștenirea manuscrisă a cărturarului Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamț, care reprezintă o trecere în revistă a tuturor autografelor cunoscute ale călugărului Gavril Uric de la Mănăstirea Neamț, eminent scrib și caligraf al literaturii slavo-moldovene din prima jumătate a secolului al XV-lea, oferind informații despre noile descoperiri din ultimii ani, inclusiv din arhivele naționale, precum și o listă completă a manuscriselor lui Uric, cu caracteristicile acestora.

A urmat arhid. Avraam Bugu care, în O însemnare a ieromonahului Ghervasie de la Putna pe un Irmologhion cu cântări „bulgărești” de la Schitul Mare – Maniava, a analizat motivațiile și eventualele implicații care decurg din copierea de către caligraful cărturar Ghervasie, fost egumen al Mănăstirii Putna, a unui corpus de cântări irmologice, aflat la sfârșitul unui  irmologhion cu cântări bulgărești, în notație kieveană, asemănător cu canonul Floriilor „pe glas rumânesc”, prezent în prima Psaltichie în limba română apărută la Mitropolia din București.

În comunicarea sa, „Dumnedzăiasca liturghie” a Mitropolitului Dosoftei – o copie manuscrisă inedită, Ovidiu-Victor Olar a prezentat un manuscris din fondul Metocului Sfântului Mormânt la Constantinopol, păstrat în prezent la Biblioteca Națională de la Atena, care conține Dumnedzăiasca liturghie a lui din svinț părintele nostru Vasilie cel Mare în versiune bilingvă, greacă – română. Pornind de la constatarea că versiunea în limba română reproduce, cu mici modificări, ediția Mitropolitului Dosoftei, autorul avansează ipoteza că manuscrisul a fost realizat în Moldova în contextul disputelor privind legitimitatea sau nu a traducerii Sfintei Liturghii dintr-o limbă sacră în limba poporului și conchide că „biruința” limbii române a implicat eforturi mari, ceea ce sporește importanța momentului Dosoftei în istoria culturii române.

Domnul Ioan-Augustin Guriță, în cea de-a doua comunicare din cadrul colocviului,  Slujba „Prohodului Maicii Domnului”. Despre o conexiune putneană și prima traducere din Moldova, a demonstrat, în urma analizei manuscriselor și tipăriturilor din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea, faptul că, pentru prima dată în spațiul liturgic românesc, slujba Prohodului Maicii Domnului a fost adusă, într-o copie în limba greacă, prin osteneala ieromonahul Ghermano de la Putna și oferită acestei mănăstiri, unde își avea metania. Textul slujbei a fost tradus, ulterior, în Mănăstirea Neamț și a constituit baza pentru prima variantă tipărită în spațiul românesc, la 1820.

În continuare, arhim. Policarp Chițulescu în Cărți și ctitori din epoca lui Antioh vodă Cantemir a prezentat aspecte din viața unei familii de boieri-ctitori care a trăit în Moldova, în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Antioh Cantemir, informațiile fiindu-i furnizate de o Evanghelie ferecată în argint aurit, ce se află în colecția de artă a unei mănăstiri de lângă București.

Ultima comunicare a fost cea a doamnei Ioana Feodorov, Locul traducerii arabe a Divanului lui Dimitrie Cantemir în programul editorial al patriarhului Antiohiei Atanasie Dabbas, în care a prezentat motivația traducerii în arabă a lucrării lui Dimitrie Cantemir, publicul țintă al acestei lecturi, contextul cultural în care a fost întocmită această versiune și intențiile mitropolitului Atanasie Dabbas de a publica textul în tiparnița înființată de el la Alep cu ajutor din Țara Românească, comunicarea fiind valoroasă și prin elementele de noutate rezultate din cercetările recente ale autoarei în cadrul proiectului european TYPARABIC, dedicat începuturilor tiparului de carte arabă creștină cu sprijinul unor domni și ierarhi din Țările Române.

Cea de-a doua secțiune a zilei a debutat cu prezentarea lucrării Monumentum Princeps și Ștefan cel Mare de către domnul Sergiu Iosipescu, în care, prin succesive analize sintetice ale conceptului Monumentum Princeps, s-a apropiat și de Moldova vremurilor lui Ștefan cel Mare, referindu-se atât la interesul domniei pentru monumentele asociate întemeierii principatului (cazul bisericii de la Volovăț și a celei domnești din Rădăuți), cât și la sensul unor ctitorii din a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a celui de-al XVI-lea, marcând apogeul medieval și începutul modernității timpurii, perioadă în care se înscrie și înălțarea Mănăstirii Putna.

Domnul Ștefan Andreescu a prezentat lucrarea Aron vodă Tiranul la Mănăstirea Putna, în care a vorbit despre un episod puțin cunoscut, ce poate fi deslușit cu ajutorul documentelor, referitor la refugiul lui Aron vodă între zidurile Mănăstirii Putna, împreună cu suita și grupul de oșteni care-l însoțeau, în octombrie 1594.

În continuare, Mihai Gicoveanu, în Egumeni ai Mănăstirii Solca (secolele XVII–XVIII), i-a prezentat pe egumenii care au condus Mănăstirea Solca în cei 170 de ani de existență, cunoscuți din documentele și însemnările care s-au păstrat, fie înscriși în „Pomelnicul Mare” al mănăstirii, fie consemnați în zapise ori pe paginile unor cărți de cult, cel mai cunoscut dintre ei fiind Vartolomei Mazereanu, care a păstorit obștea monahală între anii 1768−1775.

Protos. Iustin Taban a prezentat lucrarea Îmbrăcarea schimei mari de mitropolitul Iacob Putneanul în 1778. O perspectivă canonică asupra statutului arhiereilor schimnici în Biserică, în care a analizat fenomenul îmbrăcării marii schime monahale de către arhiereii ce se retrăgeau din scaun, în Moldova medievală, referindu-se la cazul mitropolitului Iacob Putneanul. Din această perspectivă a analizat statutul canonic în Biserică al arhiereilor care se lepădau de demnitatea episcopală pentru a lua schima mare, situație care are o miză importantă, aceea a înțelegerii relației dintre arhierie și starea monahală în gândirea episcopilor Moldovei și a raportului între slujire și ascultare în Biserică.

Comunicarea domnului Marian Olaru, Contribuții la cunoașterea ordinii ritualice din Bucovina. Al treilea pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, a urmărit câteva dintre momentele marcante ale arhipăstoriei lui Silvestru Morariu-Andrievici și cea a lui Vladimir de Repta, procesiuni religioase al căror ecou a încercat să egaleze Sărbătoarea de la Putna din 1871, comemorarea lui Ștefan Cel Mare din 1904 sau alte evenimente, într-o perioadă în care ordinea ritualică din Bucovina trebuia îmbogățită prin manifestări politice, naționale, culturale, spectacole și procesiuni religioase dintre cele mai diverse, care să contribuie la întărirea organică a corpului național.

În încheierea sesiunii, arhim. Dosoftei Dijmărescu a prezentat lucrarea Mănăstirea Putna în perioada starețului Paisie Prelipcean (1941–1947). Documente din arhiva mănăstirii, în care  a prezentat viața mănăstirii în perioada studiată, așa cum se reflectă ea în documentele păstrate în arhivă. Deși părintele stareț Paisie Prelipcean a plecat, în 1947, la Mănăstirea Antim din București, unde a îndeplinit ascultarea de muzeograf, preot slujitor și duhovnic, până în 1986, când a trecut la cele veșnice, i-a fost îndeplinită dorința, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.

În cursul zilei, în biserica mănăstirii s-a săvârșit slujba parastasului pentru istoricii: Dumitru Nastase, Șerban Papacostea, Constantin Rezachevici, Victoria Parascheva Batariuc, pr. Constantin Cojocaru, Titus Moisescu, Traian și Gabriela Ocneanu.

La finalul colocviului, părintele stareț arhim. Melchisedec Velnic a rostit un cuvânt de încheiere și de mulțumire, invitându-i pe toți participanții să exprime impresii, gânduri și propuneri pentru cercetări viitoare.

Duminică, 3 septembrie, istoricii participanți la cea de-a XXIX-a ediție a Colocviilor Putnei au mers într-o excursie de studii la Mănăstirea Bogdana, la Mănăstirea „Sf. Ilie” Șcheia și la Mănăstirea Voroneț.