Faptele Voievodului

Faptele sale mărețe, vitejia sa neasemănată, dragostea de țara strămoșilor săi și apropierea de popor, mintea sa ageră și luminată, care înțelegea tâlcul adânc al istoriei, împletite cu o neșovăitoare credință în Dumnezeu, căruia i-a închinat atâtea sfinte altare, l-au ridicat pe culmi ce au covârșit cele cinci veacuri ce s-au scurs de la urcarea sa pe tronul Moldovei.

Patriarhul Teoctist

Apărător al Ortodoxiei

În multele împrejurări grele în care s-a găsit de-a lungul celor peste 47 ani de domnie, Ștefan cel Mare „a făcut numai rare ori o politică religioasă provocată de interesele sale politice, care-l putea îndrepta câteodată către Puterile catolice”. Este adevărat că, luptând împotriva turcilor, lupta pentru independența țării sale și totodată pentru apărarea întregii creștinătăți, însă, în toate împrejurările a dat dovadă că este un devotat credincios al Bisericii strămoșești, Biserica Ortodoxă a Răsăritului, din care a înțeles să facă o pârghie pentru întărirea și consolidarea țării.

Teodor Manolache

Unitatea poporului român

Domnitorul era perfect conștient de înrudirea etnică a moldovenilor cu muntenii. Dovada se află în cuvântarea unchiului lui Ștefan, Țamblac, în fața senatului venețian în 1478, care reprezenta de fapt cuvântarea lui Ștefan însuși. În această cuvântare față de Țara Românească a fost întrebuințată expresiunea italiană „l’altra Vlachia”, adică cealaltă Valachie, a doua, Moldova fiind socotită prima.

Alexandru V. Boldur