Despre ctitorii Dragomirnei

Această caracteristică a ridicării Dragomirnei, sub o singură privire care a asigurat o viziune integratoare, dând imaginea așa de unitară a ansamblului (de la zidării până la podoabe), a făcut ca până în ziua de azi mănăstirea să treacă drept ctitorie doar a lui Anastasie Crimca. Acesta, însă, dacă ar avea putința să comunice cu noi, s-ar apăra de o asemenea atribuire, ar protesta în contra ei și ne-ar trimite să recitim însemnarea pe care cu mâna lui a scris-o pe o pagină a Apostolului dăruit Dragomirnei la 16 martie 1610.

Ștefan S. Gorovei

Moaștele Sfântului Iacob Persul de la Mănăstirea Dragomirna

În inventarul din 1856 al Mănăstirii Dragomirna, realizat în limba germană, există la capitolul Relicve o descriere a moaștelor, reprodusă în traducere în monografia lui Ipolit Vorobchievici: „Într-o răcliță de lemn (nr. inv. 80), așezată pe sfânta masă din biserica mănăstirii, se află relicvii din moaștele Sf[ântului] M[are] M[ucenic] Iacob Persul – care se serbează în 27 noemvrie și a pătimit în anul 393 sub împăratul perșilor Izdegerd, tăindu-i-se fiecare încheietură a mădularelor trupului –, constând din șase bucățele din diferite oase, apoi o bucățică de os într-o capsulă de metal și niște fărmături de oase într-o hârtie.”

Rasofora Maria Magdalena Gherghina