Canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Privind la viețuirea jertfelnică pentru credință și neam a dreptcredinciosului Voievod bineplăcut lui Dumnezeu, la faptele și împlinirile lui și purtând grijă de folosul obștesc al credincioșilor, (...)

HOTĂRÂM:

Ca de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, Voievodul Ștefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbații cei cuvioși și Sfinți ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe și cântări de laudă în ziua de 2 iulie. (Tomosul de canonizare a Sfântului Ștefan cel Mare, 20 iunie 1992)

Dragostea jertfelnică a Voievodului

În timpul luptei, Ștefan era în stare de jertfă. Ori de câte ori mergea la luptă, se expunea în stare de jertfă. Chiar dacă și alți voievozi au construit biserici și mănăstiri, totuși niciunul nu s-a bucurat de cinstire din partea poporului ca Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru că niciunul nu s-a pus în stare de jertfă, de dragoste jertfelnică pentru credință și neam, de atâtea ori de câte s-a pus Ștefan cel Mare în stare de jertfă. Pentru această dragoste jertfelnică, poporul l-a plâns în 2 iulie 1504 în această Mănăstire Putna zidită de el, cu jale și plângere multă. „Și plângeau toți după dânsul ca după un părinte al lor”, ne spune cronicarul Grigore Ureche. (Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei – Cuvânt la proclamarea canonizării Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, 2 iulie 1992)

Dragostea de popor

Vrednicul voievod este o sinteză a patriotismului național, un simbol al dreptății și responsabilității față de popor. Nădejdea nestrămutată în izbândă, lupta pentru păstrarea neatârnării și devotamentul față de supușii săi au fost liantul ce l-a unit cu poporul său, care l-a urmat cu credință și jertfelnicie. (Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților ,Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, 2 iulie 2021)