Frați români

Un ofițer român din Basarabia, care, în lupta de la Boian, s-a bătut cu soldații români din Bucovina, ucizând și rănind mulți dintr-înșii, venind cu trupele rusești la Cernăuți, a colindat toate spitalele de răniți, oprindu-se la patul fiecărui rănit român din Bucovina și, cuprinzându-i capul în palme, îl săruta pe fruntea fierbinte de friguri, zicând: „Ne-am bătut pe câmpul de bătaie ca niște dușmani, așa am avut poruncă; acu însă suntem frați, ne-a înfrățit durerea”. Iar ochii lui înlăcrimați parcă cereau iertare.

Dr. Ion Grămadă

Prigonirea românilor

Pentru românii nord-bucovineni momentele instalării și reinstalării puterii sovietice rămân cele mai negre pagini din istoria lor. Potrivit cercetărilor realizate în ultimii ani, numărul persoanelor din regiunea Cernăuți care și-au pierdut viața din cauza regimului comunist se ridică la circa 50-70 mii de persoane, dintr-un total de 800 mii locuitori. Chiar dacă nu există încă date exacte, credem că nu greșim atunci când susținem că, în rândul grupurilor etnice care au suferit de pe urma represiunilor comuniste, românii se situează pe primul loc.

Situația bisericească sub stăpânirea Austriacă

O atenție deosebită a fost acordată Mănăstirii Putna, „care, atât prin antichitatea [vechimea, n.n.] sa, cât și prin suvenirile ei, e demnă de venerațiunea Românilor” . În cuprinsul articolului a fost inserată și o frumoasă stampă a mănăstirii, ce a contribuit, fără îndoială, la o anumită sensibilizare mentală și vizuală a cititorilor de atunci. George Sion deplânge starea locului, arătând că „Putna astăzi numai numele îl are de mănăstire; căci sub aseminea nume Românii înțeleg locașurile acele, unde este adunătură de călugări. Pe când s-a luat Bucovina de Austria, Putna avea o mare comunitate de călugări. Dar încetul cu încetul acești călugări au dispărut”.